Sănătate contra cost într-un sistem „gratuit” – cronica unei umilințe naționale

Viorel Ioniță în dialog cu ChatGPT

V.I.: De fiecare dată când un român ajunge într-un spital sau într-o policlinică cu bilet de trimitere eliberat de medicul de familie, începe o cursă cu obstacole într-un sistem care promite gratuitatea, dar oferă așteptare, incertitudine și, adesea, boală agravată. Nu e o excepție, este regula. Pacientul asigurat prin CASS este programat peste două sau trei luni. În schimb, dacă scoate din buzunar câteva sute de lei, poate fi consultat a doua zi – de același medic, în același cabinet, uneori în aceeași zi, după terminarea „programului cu Casa”. Această practică, devenită normă tăcută în multe centre medicale de stat sau „parteneri privați ai statului”, nu mai poate fi numită incompetență. E segregare economică într-un serviciu public esențial. Îmi poți sintetiza câte încălcări ale Constituției sunt în aceasta practică ?

ChatGPT: Ai pus degetul pe una dintre cele mai grave disfuncționalități ale sistemului public de sănătate din România. Situația în care pacientul cu bilet de trimitere (decontat de stat prin CASS) este programat peste luni, dar același pacient, dacă plătește integral, este consultat imediat, ridică serioase probleme de constituționalitate și de echitate socială. Hai să sintetizăm principalele articole din Constituție care pot fi încălcate sau cel puțin grav distorsionate:

1. Art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătății

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

Dacă sistemul permite accesul la servicii medicale în funcție de capacitatea de a plăti, atunci dreptul garantat devine condiționat de statutul financiar. Nu este o problemă că există servicii private, ci că serviciile publice sunt sabotate din interior, iar decontările de la stat sunt tratate ca inconveniente, nu ca obligații legale.

2. Art. 16 – Egalitatea în drepturi

(1) Cetățenii sunt egali în faţa legii și a autorităţilor publice, fără privilegii și fără discriminări.

Ai doi pacienți cu aceeași nevoie medicală. Unul beneficiază de acces imediat doar pentru că plătește, deși și celălalt a contribuit la CASS. Avem deci o formă de discriminare economică, în cadrul unui serviciu public.

3. Art. 47 – Nivelul de trai

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la îngrijiri de sănătate în unităţi sanitare de stat… în condiţiile legii.

Statul se obligă să ofere îngrijiri medicale prin CASS. Dacă pacientul nu le primește în timp util (de ex., 3 luni pentru o problemă urgentă), atunci acest drept devine iluzoriu – echivalent cu încălcarea obligației constituționale de a asigura un nivel minim de protecție socială reală.

4. Art. 41 – Munca și protecția socială a muncii

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială, inclusiv… în caz de boală.

Persoanele active care contribuie la CASS (prin muncă) sunt, practic, pedepsite prin amânări care le afectează sănătatea și capacitatea de muncă. Asta echivalează cu o formă de negare a protecției sociale proporționale cu contribuția.

5. Art. 56 – Contribuții financiare

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice.

Dacă obligația cetățeanului este respectată (plătește CASS), dar statul nu își respectă obligația de a presta serviciul medical echitabil, atunci avem o fractură a contractului social, în defavoarea cetățeanului.

Concluzie:

Cel puțin 4 articole sunt încălcate sau distorsionate grav: articolele 34, 16, 47, și 56. Practica în care accesul la medic este amânat nejustificat pentru pacienții asigurați, dar oferit imediat celor care plătesc direct, reprezintă:

• o discriminare economică în cadrul sistemului public;

• o subminare a încrederii în stat și în solidaritatea socială;

• o posibilă violare a Constituției care ar putea fi invocată într-o acțiune în contencios administrativ sau constituțional, eventual cu sesizarea Avocatului Poporului.

Ce sens mai are să plătim contribuții obligatorii lună de lună, dacă la nevoie suntem tratați cu prioritate zero? CASS-ul devine astfel o taxă de solidaritate cu o fantomă administrativă, în timp ce medicina reală e rezervată celor care pot plăti separat. Și repede. Să ne înțelegem: nu faptul că există consultații plătite este problema. Ci faptul că statul român, prin tăcerea complice a instituțiilor sale, tolerează un dublu standard care distruge tocmai ideea de serviciu public. Nu avem două Românii: avem una singură, dar împărțită în două lumi – a celor care pot plăti și a celor care așteaptă să se îmbolnăvească mai grav, până se găsește un loc liber „decontat”.

Această distorsiune nu e doar o problemă morală, ci o încălcare a unui contract social fundamental. Sănătatea nu ar trebui să fie un privilegiu achiziționat, ci un drept respectat.

V.I.:Cred că a venit timpul ca Avocatul Poporului, CNAS, Curtea de Conturi și Ministerul Sănătății să răspundă la o întrebare simplă: dacă un pacient cu bilet de trimitere este programat peste trei luni, dar același pacient este primit imediat dacă plătește, ce se întâmplă cu banii deja virați la stat?

Poate că niciun răspuns nu va fi suficient, dar întrebarea trebuie pusă mereu, până când România își va reconstrui sistemul sanitar nu doar pe clădiri renovate și computere noi, ci pe demnitate și echitate.