Cel de al doilea mandat al secretarului general NATO s-a încheiat în luna septembrie, iar norvegianul Jens Stoltenberg a cerut o prelungire de doi ani, in contextul războiului din Ucraina. A primit o prelungire de doar un an. În spatele ușilor închise se poarta tratative pentru numirea noului șef al NATO, mai degrabă portavocea și interfața NATO cu lumea, care nu are vreun rol de conducere la nivel politic și militar, acesta revenind statelor membre.
Tratatul NATO nu instituie un proces formal pentru numirea secretarului general al Alianței. De regulă, numirea se face prin consens, după discuții pe canale diplomatice, în spatele ușilor închise. Având în vedere rolul relativ limitat al secretarului general NATO, numirea sa este un ”Eurovison” în care juriul cel mai important este la Washington, este un indicator al tendințelor și loialităților în interiorul Alianței în raport cu Statele Unite. Deși Tratatul nu interzice ca un american să fie secretar general NATO, SUA nu au deținut niciodată șefia formală a Alianței, câtă vreme comandantul trupelor aliate din Europa este întotdeauna un general american.
Noul secretar general ar putea însă să fie primul ce vine de pe malul vestic al Atlanticului. Potrivit The New York Times, favorita SUA la pentru șefia NATO este canadianca de origine ucraineană Chrystia Freeland, actual ministru de Finanțe și fost ministru de Externe al Canadei.
The New York Times arată că originile ucrainene ale lui Freedland au fost importante pentru obținerea sprijinului SUA. Apoi, ea este avantajată și de politica de gen din cadrul Alianței – este aproape sigur că următorul secretar general NATO va fi o femeie. The New York Times mai menționează un criteriu pentru selecția noului secretar general – modul în care și-au arătat sprijinul pentru cauza ucraineană. Este motivul pentru care pe lista favoritelor apar: premierul Estoniei, Kaja Kallas, președinta ONG-istă a Slovaciei, Zuzana Caputova, fost președintă a Croației, Kolinda Grabar-Kitarovic (care a fost și ambasadoare la Washington, iar apoi asistenta a secretarului general NATO pentru diplomație). Dintre statele vest-europene, doar Marea Britanie este cotată cu șanse, prin Ben Wallace, actualul ministru al Apărării.
Chrystia Freeland pare a fi alegerea care transmite cel mai dur mesaj Rusiei. Nu este vorba doar despre originile sale ucrainene, ci și despre istoria familiei sale și de propriile sale experiențe legate de Moscova. Bunicii săi materni au emigrat în Canada după Al Doilea Război Mondial, iar pe durata conflagrației bunicul său, Mihailo Homiak, a fost redactorul-șef al unei publicații naziste de limbă ucraineană ce apărea în Polonia ocupată, cu ajutor financiar german și promovare din partea lui Joseph Goebbels însuși. Aceste informații au fost folosite de presa rusă pentru a o ataca pe Freeland, care a infirmat acuzațiile aduse bunicului ei. Publicația canadiană Globe and Mail a demonstrat însă că Freeland avea știință despre legăturile bunicului ei cu naziștii.
Mama Chrystiei Freeland a plecat din Canada în Ucraina, unde a devenit o figură relativ importantă a mișcării pentru independență. Iar Chrystia Freeland a fost bursieră vreme de mai bine de un an, 1988-1989, la Kiev, pentru a studia limba ucraineană pe care altfel o vorbea fluent. A intrat repede în vizorul KGB, deoarece, aflată la Kiev, colabora cu The New York Times la o serie de articole despre crimele comise de NKVD împotriva disidenților ucraineni. După o scurtă plecare la Londra, lui Freeland i-a fost refuzată reintrarea în Ucraina sovietică. Freeland a rămas în atenția serviciilor secrete sovietice și apoi ruse. În 2014, după anexarea Crimeii, Freeland a fost inclusă pe o lista neagră a Moscovei cu străinii cărora le este interzisă intrarea în Federația Rusă.
Cu acest profil, este limpede că Freeland ar fi alegerea cea mai dură a Statelor Unite pentru șefia NATO, iar asta ar semnala decizia de a nu reglementa pe cale politică conflictul din Ucraina. În cazul în care Washingtonul va decide o oarecare detensionare a relației cu Rusia, Freeland nu va mai fi o opțiune pentru secretariatul general NATO, iar jurnaliștilor insistenți li se va putea explica că o țară precum Canada, care aloca pentru Apărare un procent aflat mult sub pragul de 2% din PIB, nu poate deține șefia formală a Alianței. Criteriul bugetului Apărării favorizează alte state care au susținut puternic Ucraina – Estonia lui Kaja Kallas alocă pentru Aparare peste 3,3% din PIB.
Discuțiile pentru numirea unui nou secretar general NATO se pot prelungi însă cu un an și pot să se finalizeze abia în 2024, spune un oficial al Alianței citat de The New York Times, care sugerează că Stoltenberg ar putea primi în cele din urma prelungirea mandatului cu doi ani. Însă nu mai mult de primăvara anului 2024, atunci când vor avea loc alegeri în UE. Washingtonul nu dorește ca șefia formală a Alianței să fie oferită ca premiu de consolare pentru cei care nu vor fi reușit să obțină portofolii importante în Uniunea Europeană, după amintitul scrutin.
Ce e mai frumos in aceasta alianta a libertatii, unde libertatea de exprimare in sensul dorit de autoritati este garantata si unde presa e libera sa scrie tot ce ii comanda propaganda de stat, este ca deciziile se iau in unanimitate. Ce poate fi mai democratic decat zeci de membri votand, fireste secret, sa nu stie nimeni, cine sa ii conduca? Si cazand de acord FARA NICIO REZERVA ca decizia respectiva e dorinta majoritatii?
Nu e ca in sistemele autocratice, unde dictatori cu robinete de aur la baie decid numai si numai ei ce e de facut.
In lumea libera pana si trolii de pe forumuri miros a trandafir.