Săptămână neagră pentru PD-L

În această săptămână, principalul partid de guvernământ a trecut prin cele mai negre zile de când a ajuns la putere. Pentru prima oară a pierdut voturi cu miză uriaşă în Parlament, iar în cadrul grupurilor parlamentare au apărut adevăraţii disidenţi. Nervii liderilor PDL încep să cedeze şi califică un act democratic şi constituţional ca fiind „o mascaradă”. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, liderii din vechea gardă sunt atacaţi la baionetă de fidelii grupării conduse de Elena Udrea.

Ultimele patru zile au fost negre pentru principalul partid de guvernământ. În Parlament a pierdut două voturi cu miză uriaşă. La scrutinul pentru desemnarea unui judecător pentru Curtea Constituţională, partidul condus de premierul Emil Boc a suferit o înfrângere categorică, amânată doar prin decizia neconstituţională a Robertei Anastase de a nu valida rezultatul votului. Și la Senat, dar la nivel de comisie, candidatul PDL pentru Curtea Constituţională a suferit un eşec răsunător, dar grav pentru principalul partid de guvernământ a fost faptul că la ambele scrutine aliaţii din coaliţia majoritară au avut altă poziţie.

Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, au apărut şi adevăraţii disidenţi în partid. Pe 31 mai s-a înregistreat prima demisie: deputatul de Olt, Nicolae Stan, achiziţionat în august 2008 de la PSD. Două zile mai târziu, senatorul Iulian Bădulescu – vicelider al grupului PDL – a părăsit şi el partidul, trecând la PSD, miercuri deputatul de Iaşi, Daniel Oajdea, a anunţat că va vota în favoarea moţiunii, iar joi, un alt senator, Georgică Severin, a anunţat şi el că va vota împotriva Guvernului. În tot acest timp, dinspre PSD şi PNL vin informaţii care dau ca sigure veniri din principalul partid de guvernământ.

Reacţii disperate

Spectrul dezastrului i-a făcut pe mai-marii PDL să iasă în public cu declaraţii care frizează degringolada şi disperarea. Altfel nu se poate explica faptul că preşedinta Camerei Deputaţilor a catalogat actul democratic şi constituţional de a înainta o moţiune de cenzură ca fiind o mascaradă. „Noi susţinem asumarea, dar nu susţinem moţiunea de cenzură. Le recomand colegilor să nu participăm la această mascaradă”.

La ora actuală, PDL nu ştie încă modul în care va aborda apărarea guvernului la moţiune.Tot Roberta Anastase mai spune „cum vom face, vom decide. Variante sunt fie să mergem şi să votăm împotriva moţiunii de cenzură, fie să stăm în sală, să asigurăm cvorumul neparticipând la vot”. Ar mai exista o alternativă, părăsirea sălii pentru a forţa căderea cvorumului, aşa cum s-a mai întâmplat în aceste zile la Senat, la un vot unde PDL era pe cale să mai sufere o înfrângere.

Pentru a masca dezertările din partid, un alt fanatic, senatorul Iulian Urban, nu ezită să-i facă ciolaniarzi pe disidenţii din PDL. El scrie pe blogul său că, „deşi oficial vezi câte un parlamentar PDL care moare de grija bugetarilor sau pensionarilor, de fapt, în particular aceştia sunt cei care de multe de ori, de luni de zile, urlă că lor nu li s-a dat o halcă mai generoasă de către colegii din Guvern care au cuţitul bucatelor, sau mai grav – în opinia lor – nu au primit nimic. Ce fac ei? Se duc la tabăra «îngeraşilor» din opoziţia PSD-PNL şi le spun aşa «eu am un vot şi mai am câţiva ciolaniarzi pe care-i pot aduce cu subsemnatu’; îmi daţi voi acces la contracte cu statul sau îmi daţi voi mai mult decât mi-au dat foştii tovarăşi de ciordeală din PDL?»”.

Constituţionalistul protocaliu, scos la înaintare

Tot din disperare de cauză pentru eşecul de la votul privind desemnarea de către deputaţi a unui judecător pentru Curtea Constituţională, constituţionalistul Ioan Stanomir – apropiat al Palatul Cotroceni şi al PDL – iese în public cu declaraţii elucubrante. „În interpretarea mea, alegerea unui judecător la Curtea Constituţională de către una dintre Camerele Parlamentului se realizează cu întrunirea majorităţilor absolute a voturilor, ceea ce înseamnă că nu poate fi validat ca judecător niciun candidat care întruneşte un număr inferior de voturi celui menţionat anterior”, spune Stanomir, citat de Mediafax.

Dacă în această parte a declaraţiei este – aşa cum susţine autorul – o interpretare proprie, în schimb când declară că „alegerea unui judecător la Curtea Constituţională nu reprezintă o hotărâre a Parlamentului, ci un act prin care Parlamentul desemnează o personalitate în funcţia de judecător al Curtii”, vorbeşte activistul de partid Stanomir. Dacă ar fi intrat pe site-ul Camerei Deputaţilor, Ioan Stanomir ar fi putut afla că numirile de judecători la Curtea Constituţională, care sunt de resortul Parlamentului, se fac prin hotărâri.

Atac violent (pe blog) al aripii Udrea

Pe site-ul de bloguri portocalii „Madame Blogary” a apărut un atac violent la adresa unei părţi a conducerii PD-L, sub titlul „Actualii lideri ai PDL sunt incapabili să-şi conducă partidul şi ar trebui să plece”. Redăm o parte din text ul apărut pe blog: „Boc nu numai că e nul ca prim-ministru, dar arată că nici ca preşedinte de partid nu e capabil să se impună. Iar cei din jurul său ori nu ştiu pe ce lume sunt, ori sunt prea ocupaţi să-şi aranjeze afacerile sau să-şi negocieze viitorul. Fiindcă sunt convins că, în eventualitatea eşecului reformelor şi implicit al guvernării PDL, liderii partidului vor avea cel mai puţin de pierdut. Nici Videanu, nici Berceanu sau Oltean nu sunt politicieni. Nu au ambiţii politice pe termen lung. Pentru ei politica nu e decât o modalitate de a accede la resursele statului, de a face trafic de influenţă (ăsta e şi motivul pentru care pedeliştii insistă în continuare să apară pe la televiziuni) şi de a-şi face relaţii în lumea politicii şi a afacerilor. Iar dacă pierd puterea, o pierd în faţa celor care, ca şi ei, respectă regula de aur a capitalismului de buget: corb la corb nu-şi scoate ochii. Nu au mize politice, mizele lor sunt mici: licitaţii, comisioane, contracte cu statul, intimidarea eventualei concurenţe şi a celorlaţi participanţi la traficul de influenţă. Şi sunt convins că sunt la fel de deranjaţi de DNA şi ANI cum sunt şi Năstase, Ponta sau Crin Antonescu. Odată ajunşi în opoziţie, vor intra în conservare şi ei, şi afacerile lor. Vor mai ciuguli de ici, de colo, dar vor fi fericiţi şi vor fi liberi. Căci clientela care deja se va fi mutat cu căţel, profit şi purcel la noua putere nu-şi va uita binefăcătorii de peste an. Şi atât timp cât justiţia va fi ţinută sub obroc şi nu va avea tupeul să-i deranjeze, atât timp cât sistemul cu structurile şi interdependenţele sale va rămâne neatins, niciunul dintre capitaliştii de buget nu va avea de pierdut, fie el pesedist, udemerist, penelist sau pedelist”.