Sărbătoarea sfântă a credincioșilor: Boboteaza sau Botezul Domnului

Biserica Ortodoxă celebrează pe 6 ianuarie Botezul lui Iisus Hristos sau Boboteaza. Numită teologic şi Epifania, Teofania sau Arătarea Domnului, sărbătoarea aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a venit la râul Iordan şi a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul.

În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, la rugăciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte Agheasma Mare. Creştinii ortodocşi pot lua pe nemâncate din Agheasma Mare în perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie şi la recomandarea duhovnicului.

Botezul Domnului va fi celebrat în ţară prin manifestări religioase şi laice, cea mai importantă fiind tradiţia aruncării Crucii Sfinţite în apă şi recuperarea ei de către tineri.
Manifestările dedicate Sărbătorii de Bobotează vor începe în municipiul Giurgiu cu oficierea Sfintei Liturghii la Catedrala Adormirea Maicii Domnului, după care soborul de preoţi şi enoriaşii se vor deplasa pe jos, prin centrul oraşului, însoţiţi de fanfara Centrului Cultural Local „Ion Vinea”, până la canalul Cama, unde va avea loc sfinţirea apei şi aruncarea Crucii Sfinţite în apă.

Crucea va fi recuperată de tinerii care vor sări în apele Dunării, iar câştigătorul care o va returna episcopului de Giurgiu  va fi premiat.
La Tulcea, Sfânta Liturghie arhierească va fi oficiată în Catedrala episcopală „Sfântul Nicolae”, iar la orele amiezii  procesiunea clerului şi credincioşilor se va îndrepta către faleza Dunării, unde va avea loc slujba Aghesmei celei Mari.
Înainte de împărţirea sticlelor cu apă sfinţită, după serviciul religios, va fi aruncată în Dunăre o cruce din busuioc sfinţită şi mai mulţi bărbaţi vor sări în apă pentru a o prinde şi a o aduce la mal. Gestul semnifică binecuvântarea creaţiei lui Dumnezeu, iar tradiţia populară spune că acela care va ajunge primul la crucea sfinţită va avea noroc tot anul.
Toţi cei care vor sări în Dunăre pentru a prinde crucea sfinţită vor primi cadouri de la Episcopia Tulcei.
Tradiţia de a avea la Bobotează faimoasele cruci din gheaţă va fi respectată şi în acest an la Galaţi, prin grija angajaţilor de la depozitul frigorific al unei societăţi comerciale din apropierea oraşului.
Cele două cruci mari din gheaţă care vor fi folosite la ceremonialul religios de Bobotează au fost păstrate la -18 grade Celsius, în depozitul frigorific al unei societăţi comerciale, care le face de şase ani. Fiecare cruce din gheaţă are 1,20 metri înălţime, 80 de centimetri lăţime şi este formată din aproximativ 50 de litri de apă, puşi la congelat, într-o formă metalică.
Crucile vor fi aşezate  în cadrul natural al Bisericii Precista. Una va fi în curtea bisericii şi, după ce va fi sfinţită, va aştepta creştinii la închinare, ca să-i sfinţească, iar cealaltă va fi aşezată la kilometrul zero, pe faleza Dunării, însoţind soborul de preoţi la slujba de sfinţire a apei Dunării.
Preoţii parohiei ortodoxe Întorsura Buzăului, judeţul Covasna, vor sfinţi de Bobotează râul Buzău, în prezenţa câtorva sute de credincioşi. Conform tradiţiei, preoţii vor arunca o cruce în apa Buzăului şi vor înălţa un porumbel alb deasupra acesteia.
Reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au pregătit pentru sfinţirea de Bobotează 10 butoaie a câte 1.000 de litri, acestea fiind amplasate în curtea Catedralei mitropolitane din Iaşi.
Potrivit marelui eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, Dosoftei Şcheul, un sobor de preoţi şi diaconi, condus de mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Teofan, va oficia slujba de Bobotează din faţa Catedralei mitropolitane.
Vor fi sfinţite 10 butoaie a câte 1.000 de litri, iar pentru credincioşii care vor veni la slujba de Bobotează şi vor dori să plece acasă cu Agheasmă Mare, au fost pregătite peste 700 de sticle din plastic de doi şi cinci litri şi 5.000 de sticle de o jumătate de litru. Pentru a evita îmbrâncelile, preoţii vor fi cei care vor umple recipientele cu apă sfinţită.

Tradiții creștine
De Bobotează, în mai multe localităţi din Dolj tradiţiile creştine sunt îmbinate cu cele laice, astfel că la Calafat şi Cetate va avea loc tradiţionalul ceremonial al aruncării crucii în Dunăre, care trebuie recuperată de cel mai iute dintre bărbaţi şi adusă la mal, iar la Băileşti, potrivit unui obicei vechi, este organizată o paradă a cailor, care sunt botezaţi, iar la final este ales cel mai frumos bidiviu.
În toate bisericile de mir şi mănăstirile din zonă se vor săvârşi slujbe de sfinţire a Aghesmei Mari. La Catedrala mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, slujba de sfinţire a Aghesmei celei Mari va fi săvârşită de arhiepiscopul Craiovei şi mitropolitul Olteniei, Irineu, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, pe esplanada din faţa Catedralei, după săvârşirea Sfintei Liturghii.

 Salvamontiştii din Straja, judeţul Hunedoara, vor aduce apă de la şapte izvoare pentru a fi sfinţită la slujba de Bobotează ce va fi oficiată la bisericuţa ridicată în această staţiune din masivul Vâlcan, continuându-se astfel tradiţia ultimilor 17 ani.
Obiceiul ca apa de Bobotează să fie adusă de la izvoarele din masivul Vâlcan a fost iniţiat de salvamontiştii şi cabanierii din zonă în anul 2000.

În unele localităţi din judeţul Tulcea, Boboteaza înseamnă şi întreceri ale cailor, animalele fiind sfinţite de preoţi. Unele concursuri hipice, ca de exemplu cea din comuna Luncaviţa, se încheie de obicei cu o masă la care se serveşte ciorbă de fasole cu afumătură.

Ajunul Bobotezei

Sărbătoarea Botezului Domnului sau Boboteaza este pregătită din ajun. Ajunul Bobotezei, 5 ianuarie, este o zi de asceză, o zi de post, o zi de înălțare spirituală.

„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce va ridica păcatul lumii.” Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”. Sunt cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul scrise în Evanghelie, ce povestesc Botezul lui Iisus, celebrat de Biserica Ortodoxă în 6 ianuarie.

Epifania sau Teofania, de la cuvântul grecescul „theophania” (arătarea lui Dumnezeu), numită popular Boboteaza, este unul dintre Praznicele Împărăteşti.Iniţial exista un singur praznic creştin la care se sărbătorea arătarea lui Dumnezeu lumii, în forma umană a lui Iisus din Nazaret. Acesta includea sărbătoarea Naşterii Domnului, Închinarea Magilor şi toate evenimentele din copilăria lui Hristos, cum ar fi Tăierea împrejur a Domnului şi Întâmpinarea Domnului, împreună cu botezul Lui în Iordan de către Ioan.

Boboteaza celebrează dezvăluirea Sfântei Treimi lumii. Glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh se pogoară asupra Lui în chip de porumbel.

“În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,/ închinarea Treimii s-a arătat;/ că glasul Părintelui a mărturisit Ţie,/ Fiu iubit pe Tine numindu-Te,/ şi Duhul în chip de porumb a adeverit/ întărirea cuvântului./ Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, / şi lumea ai luminat, slavă Ţie!”

Praznicul Epifaniei marchează sfârşitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie şi se încheie în 6 ianuarie. În cadrul slujbei acestei sărbători se face slujba de sfinţire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoţi pentru a binecuvânta casele credincioşilor. Ea urmează Sfintei Liturghii a ajunului şi Sfintei Liturghii din ziua praznicului. Sfinţirea atestă faptul că omenirea şi întreaga Creaţie au fost făcute pentru a se umple de prezenţa sacră a lui Dumnezeu.

Ajunul Bobotezei este zi de post, chiar negru, iar slujba Botezului Domnului este organizată în acelaşi fel cu aceea a Naşterii.

Din punct de vedere istoric, slujba Crăciunului a fost stabilită mai târziu decât cea a Epifaniei.

Potrivit tradiţiei, Sfinţirea apei era făcută pe malul celui mai mare râu sau fluviu din acel loc. După slujbă, episcopul sau preotul aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal preţios). Bărbaţii mai destoinici se aruncau în apa îngheţată să recupereze crucea. Primul care o găsea primea binecuvântarea preotului. Cel care găsea crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării.

Dar cei care erau cei mai dornici să o găsească erau cei condamnaţi, cărora gestul de curaj le aducea graţierea.

În tradiţia populară românească, Boboteaza este dedicată şi purificării naturii, mai ales a apelor, de forţele răului. Acum se colindă, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, căpătând puteri neobişnuite. Obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii sunt însoţite de multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de strigături şi zgomote.

În ajunul Bobotezei se pregăteşte o masă asemănătoare celei din ajunul Crăciunului. În „camera de curat”, sub o faţă de masă se pune fân, iar pe fiecare colţ, câte un bulgăre de sare. Deasupra, în Bucovina, unde aceste obiceiuri s-au păstrat cel mai bine, se aşează douăsprezece feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe”, din fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post cu varză acră, plăcinte cu mac…

Nimeni nu se atinge de mâncare până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, iar după sfinţirea mesei, parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă”.

Ajunul Bobotezei era un moment favorabil farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Se credea că, dacă în dimineaţa ajunului Bobotezei, pomii erau acoperiţi cu promoroacă, vor avea rod bogat, iar animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii despre locurile unde sunt ascunse comorile.

În seara de Ajun se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede. Iar fetele îşi puneau sub pernă busuioc sfinţit pentru a-şi afla ursitul.

În Bucovina, purificarea aerului se făcea prin focuri, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Imediat după sfinţirea apei, tinerii mergeau pe locuri mai înalte şi aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse cu o zi înainte. Aceştia cântau, dansau şi săreau peste foc, în credinţa că vor fi feriţi de boli şi de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinşi cu care afumau pomii din livadă ca să aibă rod bogat.

În cele trei zile, cât ţine Boboteaza în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii şi rudele obişnuiesc să se colinde reciproc, iar în unele locuri, reapar mascaţii. Tinerii, îmbrăcaţi în babe şi moşnegi, colindă mai ales pe la casele unde se găsesc fete de măritat.

În majoritatea satelor din Moldova, în ajunul Bobotezei, grupuri de fete şi băieţi umblă din casă în casă, pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea”. Copiii care umblă cu Chiraleisa, deformare a grecescului Kyrie Eleison (Fie-ţi milă, Doamne), nu rostesc texte versificate, ci strigă doar, de trei ori, Chiraleisa! Sunt răsplătiţi cu mere, nuci, prăjituri. În Bucovina, preotul este însoţit şi de gospodari care merg cu lumânări aprinse, strigând şi ei Chiraleisa. Gazda îi primeşte în casă, le oferă mâncăruri de post, după ce acestea au fost stropite cu agheasmă.

În Biserica Catolică, ziua de 6 ianuarie corespunde Prezentării lui Iisus Regilor Magi. Este, de asemenea, celebrarea primului miracol al Nunţii din Cana Galileii şi, desigur, şi data botezului Mântuitorului. Biserica a acordat mare importaţă acestui eveniment încă din secolul al V-lea.

Mult timp, Epifania a fost mai importantă decât Crăciunul. Preeminenţa Naşterii Domnului a fost decisă în secolul I. Un cântec popular povesteşte despre Regii Magi veniţi din Africa. Potrivit Evangheliei, ei au sosit însă din Orient. Originea lor este obscură şi astăzi. Se spune despre ei că erau învăţaţi, bogaţi, dar rătăcitori.

Tradiţiile celebrării Epifaniei diferă de la o ţară la alta. În unele regiuni ale Spaniei, la Madrid şi la Barcelona, au loc procesiuni cu care. Regii Magi, Gaspar, Balthazar şi Melchior, aruncă bomboane. Ei sunt urmaţi de călăreţi, simbolizând cavalcadele Magilor. Regii Magi sunt aici cei care aduc daruri copiilor. Ei aduc daruri copiilor în ziua Epifaniei, şi nu de Crăciun.

În Franţa există, din secolul al XIV-lea, tradiţia La galette du Roi (aproximativ tortul regelui). Este o prăjitură, împodobită cu o coroană, în care se află un bob de fava (o specie de fasole). Fava în „tortul regelui” aminteşte de Imperiul Roman, când boabele ei, albe sau negre, erau folosite pentru vot. La începutul lui ianuarie, la Saturnaliile de la Roma, era ales un rege al petrecerii prin acest tip de vot.

Dacă iniţial sărbătoarea este religioasă, ea a devenit o tradiţie familială.

La galette du roi era împărţită în atâtea porţii câte persoane erau prezente, plus una, destinată primului sărac care ar fi venit. Aceasta era numită „partea lui Dumnezeu” sau „partea Fecioarei”. Exista şi partea celor absenţi, cum ar fi cei plecaţi la armată sau pe mare. Aceasta era păstrată până la întoarcerea lor, ca un fel de a spune „ne-am gândit la voi”. Dacă se păstra mult timp fără să se fărâmiţeze, era un semn bun.

Cel care găsea bobul în bucata lui de tort era încoronat rege şi îşi alegea o regină.

Tradiţii de Bobotează, în lume

În Anglia, ca şi în Bourgogne, se prefera formarea unui cuplu „de ocazie”, punând în prăjitură un bob mare şi unul mic. Din 1875, bobul de fasole a fost înlocuit cu unul din porţelan de Sèvres.

În Germania, trei tineri sau copii, deghizaţi în Regi Magi, merg din casă în casă pentru a binecuvânta. La intrare cei trei regi cântă melodii specifice şi desenează iniţialele Magilor pe uşi. Şi în Franche-Comté, copiii erau deghizaţi în magi, purtând o cămaşă împodobită cu stele şi o centură aurie. Ei mergeau din poartă în poartă cântând, sunând clopoţei şi cerându-şi partea.

La Roma şi în Italia de Sud, jucăriile le sunt aduse celor mici în noaptea de 5 spre 6 ianuarie de către Befana (pronunţie deformată a cuvântului Epifanie), o vrăjitoare bătrână, dar bună. Ea vine pe mătură, trece prin horn şi lasă cadourile. Numită altădată şi Stria (zgripţuroaică, vrăjitoare), era aşteptată cu emoţie de copii, care la acea vreme primeau daruri modeste. Ca vrăjitoarea să stea cât mai mult timp, pe masă se puneau în seara din Ajunul Bobotezei diferite feluri de mâncare, fructe şi un pahar cu vin, iar pe pragul casei se presăra fân pentru măgarul ei. La sobă erau agăţaţi ciorapi pentru cadouri: mai ales fructe. Cei care n-au fost cuminţi primeau numai cărbuni. În Noaptea Regilor, în mijlocul strigătelor, cântecelor şi al plânsetelor copiilor, bătrâna vrăjitoare, sub forma unei păpuşi de paie îmbrăcate în zdrenţe, era arsă în curte, suspendată de un băţ deasupra focului.

La Veneţia, pentru Epifanie, gondolierii defilează costumaţi în vrăjitoare.

Befana soseşte îmbrăcată toată în negru, cu pantofii jupuiţi şi rupţi şi cu un sac mare în spate. Potrivit legendei, Befana fusese anunţată de Naşterea lui Iisus de către cei trei Regi Magi, care o invitaseră să urmeze alături de ei Steaua. Întârziind, ea a pierdut din vedere Steaua. De atunci, pe cal, pe măgar sau pe mătură, purtând un coş sau un sac mare cu bunătăţi, zboară din casă în casă în speranţa că-l va găsi pe micul Iisus. Precaută, lasă un cadou fiecărui copil adormit.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.