Saxofonistul Nicolas Simion, la „Trieste Loves Jazz” şi „Venice Jazz Festival”

În perioada 23-25 iulie 2013, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia susţine participarea saxofonistului român Nicolas Simion, alături de “The Backyard Jazz Orhestra”, la două dintre cele mai importante festivaluri de jazz din Italia: “Trieste Loves Jazz 2013” (marţi, 23 iulie 2013, ora 21.00, în Piaţa Verdi din Trieste) şi “Venice Jazz Festival 2013” (miercuri, 24 iulie, ora 19.30, în Campo Bella Vienna – Rialto din Veneţia, şi joi, 25 iulie 2013, ora 21.15, în Grădinile Palatului Municipal din Fiesso D’Artico – Veneţia).

“The Backyard Jazz Orchestra” este un proiect susţinut de Institutul Goethe în colaborare cu Stefan Schultze şi Peter Ehwald cu scopul de a prezenta bogata moştenire muzicală din zona Balcanilor într-o formulă de jazz contemporan. Orchestra este formată atât din unii dintre cei mai cunoscuţi muzicieni din regiune, cât şi din cei noi abia intraţi pe scena internaţională a jazz-ului.

Din orchestră fac parte: Peter Ehwald, saxofon şi clarinet (Germania); Stefan Schultze, pian (Germania); Martin Lubenov, acordeon (Bulgaria); Theresia Philipp, saxofon şi flaut (Germania); Nicolas Simion, saxofon şi clarinet (România); Darko Sedak-Benčic, trompetă (Croaţia); Branko Ilievski, trombon (Macedonia); Gordan Spasovski, clape (Macedonia); Daniel Schröteler, percuţii (Germania); Elena Hristova, vocal (Macedonia); Ermal Rodi, saxofon şi flaut (Albania); Christian Altehülshorst, trompetă (Germania); Nemanja Zlatarev, trombon (Serbia); Filip Gavranovic, chitară (Austria); Fedor Ruskuc, bas (Serbia).

Nicolas Simion este unul dintre puţinii muzicieni români din generaţia sa care a rămas credincios jazzului românesc şi care a reuşit să-şi găsească drumul în scena jazzului contemporan european, ducând mai departe ideile şi experienţa „generaţiei de aur” a jazzului autohton (începută în anii ‘50-‘60 prin Jancy Körössy, Richard Oschanitzky, Marius Popp, Dan Mândrilă, Ştefan Berindei, Johnny Răducanu, Eugen Gondi, Aura Urziceanu şi mulţi alţii). Nicolas Simion a înţeles că numai printr-o sinteză din folclorul românesc, muzică clasică (în special a secolului XX) şi jazz ar putea ajunge la o identitate artistică, menită să fie în acelaşi timp românească şi universală. Ethno jazz, folk jazz sau world music… „eticheta” nu contează atât de mult, cel mai important lucru îl reprezintă conţinutul şi mesajul acestei arte sonore. Muzica sa sună româneşte fără să o facă voit sau forţat, paleta coloristică a pieselor compuse sau adaptate şi aranjate de el, prelucrările făcute în ultimii ani şi documentate pe nenumărate CD-uri (peste 30 apărute până în prezent) sunt dovada acestui travaliu de peste 30 de ani de muncă.