Scapă Ciolacu și de Crevedia?

Nu mă pot  abține să nu încerc un joc al imaginației  cu una-două-trei variante ale lui  Marcel Ciolacu de a ieși din seria de pumni pe care România i-o trage în  plină figură. Viteza și forța loviturilor pe care buzoianul le încasează în nas și în pomeții rotofei mă face să cred că este la un pas de groggy, dar nu abandonează și încă mai crede că va  scăpa de o numărătoare pe degete și de un  knockout spectaculos. Felul avîntat cu care a promis o reformă  a statului fără să se îndoaie că o poate face mă determină să  zîmbesc. Ciolacu gîndește puțin și vorbește mult. A promis de toate. A zis că va  controla toate stațiile de  gaz, toate căminele pentru  vîrstnici, că despre accidentul de la Vama Veche și despre consumul de droguri a vorbit deja cu „domnul Cătălin Predoiu, ministrul Afacerilor Interne. Am avut deja o discuție legată de acel caz teribil și urmează să anunțe măsurile ce vor fi luate”.

Adică  promisiuni și rapoarte și măsuri și iar și iar rapoarte.

Ciolacu a zis că va merge la Bruxelles cu echipa și acolo „Premierul României și miniștrii din Guvernul României nici nu îngenunchează, nici nu se ploconesc și nici nu execută ordinele nimănui”.

Ce a mai semnat Marcel Ciolacu în Carte Promisiunilor  către popor după deja comicul „patriotism economic” de pe coperta eșecului său?

„Indiferent de orice presiune, eu nu voi ceda la această provocare. Este nevoie de un stat mai suplu, este esențial să reducem costuri. Este nevoie să comasăm instituții care se calcă pe picioare.

Este nevoie să facem acest lucru încă de la 1 septembrie, nu anul viitor, și mai ales nu după alegeri. Abia după ce vom face această reformă, care să lanseze o reformă ireversibilă a statului, putem avansa și cu cel de-al doilea al optimizării fiscale. Este nevoie să facem un sistem corect și echitabil pentru români.”

Și după o așa bogată recoltă de famfaroane, cum iese el din upercuturile  și baroasele vieții venite după morți și răniții din explozia de la Crevedia? Nu este vorba de o bicicletă sau de un pîrlit de membru de partid. Este o altă tragedie care  se adaugă cu o ritmicitate nebună. Spre surprinderea lui, Ciolacu nu realizează că aceste întîmplări îl lasă în fundul gol în fața populației. Accidentul tragic de la Crevedia dă în vileag afacerile  unui clan PSD din județul Olt, unde primarul Ion Doldurea și copiii, alături de frații Ciocan, sunt stîlpii, mahării și profitorii PSD aflați sub umbrela lui Paul Stănescu. Adică un lan de afaceri de partid care duc  pînă la scaunul și oamenii de bază ai lui Marcel  Ciolanu.

Cum o mai drege și de data aceasta?

Să vedem cum aplică Marcel Ciolacu promisiunea și bățoșenia cu ne-cedatul și cu mersul pînă la capăt?

Înainte de a ști ce pune la cale și cum vrea să se scoată, nu pot să cred că Marcel Ciolacu va înfrunta situația cu bărbăție și cu măsuri  ferme. Adică direct cu decapitarea clanului de la  Slatina și Caracal. Cînd a zis că el este „președinte al PSD și n-are cum ști toate afacerile copiilor de primari”, abia atunci s-a văzut că întrebarea îl arde. Și că doare al Dracului.

Marcel Ciolacu gîndește mai puțin decît promite. I se pare că aruncînd cu petale însiropează viața oamenilor. Din păcate, nu are materia cerebrală și morală cu care să ducă un război pentru acoperirea acestor măsuri grele, dificile, cu mult peste calibrul său.

Mai rămîne de  văzut ceva. Are sau nu viclenia celui care scapă și din butoiul cu rahat, și din pumni și dintr-o criză de încredere, și de pe eșafodul politicii?

Tragedia de la Crevedia are  puterea unui revelator. Ne poate arăta mai repede ce-i de capul lui Marcel Ciolacu.