Dragă domnule Emmanuel Macron, am constat, cu surprindere, că vreți să conduceți Europa, ceea ce, pentru orice om politic de talie europeană poate să fie un deziderat absolut explicabil. Ultimele dumneavoastră evoluții în plan internațional m-au făcut însă să-mi pun un mare semn de întrebare asupra valabilității ideii de a conduce Europa. Ca mai toată lumea, am asistat la revolta poporului francez împotriva politicilor pe care vreți să le implementați în Franța. Asta dovedește, în termeni clari, imposibilitatea dumneavoastră de a acorda urgențele unei națiuni, dorințele ei, necesitățile ei, aspirațiile ei. Așa cum observă mulți analiști politici, chiar francezi, nu sunteți dispus să negociați nimic, în nici un fel, așa cum se vede, de altfel, cu ochiul liber. Un adevărat conducător trebuie să aibă harul, talentul, inspirația de a armoniza toate părțile, toate tendințele, toate urgențele. Fie ele naționale sau fie ele internaționale. Toate acestea mă fac să cred că ideea de a conduce Europa nu este tocmai inspirată. Desigur, revolta poporului francez nu este problema mea, e doar problema stringentă a francezilor. Dar acesta este un semn că același lucru s-ar putea întâmpla și la nivel european, afectând și țara mea. E îmbucurător că mulți demnitari europeni pun sub semnul întrebării modul dumneavoastră de a face politică internațională. Chiar și în România se văd semnele unei slăbiciuni ale strategiei dumneavoastră politice de vreme ce politicienii români pe care îi sprijiniți, nu reușesc să se ridice în sondaje adică, mai pe șleau, nu reușesc să capteze atenția, simpatia și adeziunea românilor. Se pare că intențiile dumneavoastră produc fisuri în Uniunea Europeană, Estul Europei scăpându-vă, din nefericire, unei analize serioase, pasionante și inspirate. Eu cred însă că, mai degrabă, una dintre supărările dumneavoastră stă la baza noilor evoluții pe plan internațional. I-aș spune criza australiană a submarinelor. Guvernul Australiei v-a dejucat planurile și atunci l-ați acuzat la scenă deschisă că preferă submarinele americane. Și atunci a apărut ideea ciudată pe care ați lansat-o în spațiul public, anume că Europa trebuie să fie pe picioarele ei și să tragă clapa americanilor. Eu regret sincer că nu ați apelat la ajutorul meu pentru că, foarte serios vorbind, Guvernul Australiei mă iubește într-un fel mai aparte. Și aș fi putut media o înțelegere. Vedeți domnule Emmanuel Macron, în lumea vălurită de astăzi, trebuie să înțelegi spiritul de navigație, liber, stenic, riscant ce-i drept. Sunt convins că Industria de Armament Franceză s-a bosumflat și că, speriat de asta, ați lansat tot felul de idei aiuristice, sancționate de Estul Europei. Nu chiar de toate țările din Estul Europei. Ținând cont de aceasta, m-am hotărât să vă trimit acest mesaj. Pentru că de aici, de unde sunt eu, nu are cine să vi-l trimită. Am văzut că faceți caz de umbrela nucleară franceză dar, hai să fim cinstiți, provocările cosmice care vin spre noi, sunt peste puterile Franței. Când vor veni încoace cei care se pregătesc să vină, se vor duce probabil întâi în America. Milioane de americani îi așteaptă pe cei din spațiul cosmic de mulți ani, au asociații, au scris cărți, i-au invocat prin câmpul subcuantic, au propovăduit venirea lor în fel și chip. În plus, în materie de strategie stelară, Franța nu poate trece în fața Americii. Dar și în privința extratereștrilor ați fi putut să mă consultați. Mai în glumă, mai în serios, dacă stau bine și mă gândesc, extratereștrii vor lua legătura întâi cu mine, nu cu americanii. Și americanii mă iubesc foarte mult și, în sprijinul acestei afirmații, voi spune că filozofia mea este studiată la Universitatea din Ohio. Desigur, unora, și e drept să fie așa, acest mesaj le va părea o glumă sau o dovadă de aroganță scriitoricească. Dar serviciile secrete franceze știu foarte bine că eu spun adevărul. În privința extratereștrilor, am experiențe unice, pasionante, pe care o să le povestesc după ce cei ce trebuie să vină, vor veni încoace. În sfârșit, poate că aveți simțul umorului sau poate că nu. Cert este că ideea dumneavoastră de a conduce Europa are la fundament de fapt un adevăr mult mai profund decât cele câteva străluminate de mine. Și se pare că acest adevăr este cumplit, devastator și extrem de incomod pentru dumneavoastră. Niște venusieni mi l-au spus crezând că eu nu l-aș ști, să mori de râs și nu alta. Dar de fapt eu îl știu pentru că mai știu că universul fiind vălurit, numai un navigator încercat ca mine poate descâlci tot soiul de înțelegeri secrete dintre unii și alții pe plan internațional, în vălurirea asta misterioasă a universului nesfârșit. Închei într-o notă optimistă, urându-vă numai bine și, gândindu-mă la evoluția dumneavoastră politică, poate veți lua o hotărâre justă, anume că veți avea inspirația de a vă schimba gândul.
Scriitorul Ovidiu Bufnilă cu un mesaj pentru Președintele Franței
Dragă domnule Emmanuel Macron, am constat, cu surprindere, că vreți să conduceți Europa, ceea ce, pentru orice om politic de talie europeană
Dragă domnule Emmanuel Macron, am constat, cu surprindere, că vreți să conduceți Europa, ceea ce, pentru orice om politic de talie europeană
Distribuie articolul pe:
1 comentariu
Lasă un răspuns
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
satana se vrea a conduce lumea. vrea sufletele celor curati: PRUNCII! de ce nu si macrou? sunt fraaatzi! asemenea tuturor „conducatorilor” statelor. actual clone sau roboti, nu suntem siguri, pentru ca suntem intr-un se-fe, nu?