Iulie 2018
Stimate Domnule Președinte,
Vă scriu cu orgoliul omului de litere care socotește că lucrarea pe care o săvârșește va rămâne și că spusa lui va fi judecată peste ani.
De aceea, socotind că acele cuvinte pe care noi, scriitorii, le punem pe hârtie sunt mai trainice, deci mai adevărate, decât legile (abuziv numite așa) pe care le pritocesc după voia lor puterile care vin și pleacă, țin să vă spun că lucrurile pe care le-ați înfăptuit pentru acest popor și această țară sunt de mare însemnătate și nu pot fi zdruncinate de zvăpăielile celor care fac din drept brișcă de înjunghiat dușmanii și din justiție prelată sub care să-și ascundă mișelia.
Ați dus țara acolo unde oamenii ei voiau să ajungă – nu e ceea ce i-ași fi dorit dar nu e mai puțin adevărat că nici eu nici dumneavoastră n-avem a ne împotrivi formei de societate pe care majoritatea celor care locuiesc aici au dorit-o și o doresc. Ați știut să dați acestei țări instituțiile democratice majoritar dorite, să o alipiți unei alianțe militare majoritar dorite și să o integrați într-o structură continentală majoritar dorită. Se spune că ați fi făcut-o împotriva voii dumneavoastră, ceea ce nu cred și nu e dovedit, dar meritul dumneavoastră ar fi, în acest caz, cu atât mai mare pentru că v-ați fi călcat pe inimă ca să respectați dorința celor pe care ați vrut să-i slujiți.
Pe aceast drum anevios și ale cărui primejdii cumplite puțini le bănuiesc și încă și mai puțini le știu (cred că fac parte din aceștia din urmă), ați avut îndemânarea să canalizați, ca să nu devină un dezastru, nu numai forțele ostile țării dar și pe cele oarbe, tectonice, din sânul oricărei societăți scăpate din baiere când o orânduire politică se prăbușește. Ceea ce vi se reproșează de către cei care privesc lumea de la înălțimea genunchiului broaștei (și pe care îi bănuiesc de rea credință) sau care nu sunt în stare să priceapă că, într-o situație de încrâncenare socială, nu poți salva corabia decât urmând valul pe care nu-l poți înfrunta, acuzațiile care vi se aduc sunt, pe de o parte, derizorii, ridiculizându-vă adversarii, și, pe de alta, întru cinstea dumneavoastră pentru că nimicnicia acestora dovedește justețea inițiativelor dumneavoastră – chiar dacă „statul de drept” pe care l-ați dorit se dovedeșe a fi deosebit de strâmb, ca tot ceea ce se clădește pe interese și nu pe duh.
Toate acestea ca să vă spun că dreptatea nu se află în tribunale ci în literatură și că, din această perspectivă, cei care cutează să vă judece își asumă o rușine care-i va urmări peste generați, pentru simplul fapt că statura dumneavoastră istorică nu poate fi stânjenită de colbul pe care-l stârnesc furtunile sezoniere.
Virgil Tănase
Washington, 28 oct 2003 /ROMPRES/: Preşedintelui României, Ion Iliescu, i s-a conferit luni, în capitala Statelor Unite, ‘President’s medal’, cea mai înaltă distincţie a Universităţii ‘George Washington’. Această distincţie a mai fost acordată lui Vaclav Havel, Abba Eban, Mihail Gorbaciov, Victor Borge şi Walter Cronkite.
„Salutăm în preşedintele Ion Iliescu un om cu o personalitate cuceritoare şi o viaţă extrem de interesantă”, a afirmat, în cuvântul său introductiv, Zbigniew Brzezinski, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională.
La rândul său, dr. John F. Williams, rectorul şi vicepreşedintele Universităţii Washington, a spus că „este exemplar modul în care preşedintele Ion Iliescu s-a implicat în procesul de democratizare şi modernizare a României”. (…)
http://www.ziua.net/display.php?id=131174&/data=2003-10-29: „Politica proamericana manifestata de Romania de-a lungul vremii, dar mai ales in razboiul din Irak cand Bucurestiul a intrat in conflict deschis cu marile cancelarii europene din cauza sustinerii manifestate pentru Washington, pare sa fi fost rasplatita din plin, cel putin in ceea ce-l priveste pe seful statului roman. Dupa intalnirea cu Bush, el a fost invitat sa sustina o conferinta de presa pe peluza Casei Albe, a conferentiat la Universitatea George Washington alaturi de celebrul strateg Zbigniew Brzezinski iar Senatul american a adoptat o rezolutie de sprijin și multumire pentru Romania. (…) Din pozitia de prieten al SUA, Iliescu a avut astfel curajul sa mai și ceara de la Donand Rumsfeld, sprijin pentru participarea firmelor romanesti la reconstructia Irakului, iar de la directorul executiv al FMI Horst Kohler, ajutor pentru finantarea modernizarii infrastructurii in Romania, deoarece tara nu poate sustine proiecte in acest scop din resursele interne, iar in lipsa lor tara noastra va ramane „o insula izolata”. Articol semnat de George COMAN și Victor RONCEA,
Într-un interviu dat Televiziunii Române Libere în primăvara anului 1991 la Moscova de preşedintele Mihail Gorbaciov, înainte de a-i fi pusă prima întrebare, acesta a transmis felicitări poporului român şi conducerii țării sale pentru performanţa de a fi evitat în anii 1989 și 1990 două mari pericole: războiul civil şi destrămarea României. Interviul a fost realizat de Felicia Meleșcanu care, pe baza acestuia, a elaborat documentarul „Sindromul maltez”, difuzat de TVR în decembrie 1994.
Între timp, au apărut informații că intenția de a dezmembra România s-ar fi regăsit și pe fondul înţelegerilor dintre Statelor Unite, U.R.S.S., Germania Federală și Franța din anii 1988-1989 privind o eventuală schimbare a configuraţiei central şi est-europene, prin încălcarea suveranităţii unor state şi chiar divizarea lor. Ceea ce s-a și întâmplat peste câțiva ani în cazul Iugoslaviei și Cehoslovaciei…