Scrisoare deschisă, scrisă pentru soprana Angela Gheorghiu-SF politic

Soprana Angela Gheorghiu? De ce nu?! Dacă nu știți cine e soprana Angela Gheorghiu, puteți găsi o mulțime de informații pe Google. Acolo puteți găsi orice vă doriți. Scrisoarea publică adresată sopranei Angela Gheorghiu, una dintre extraordinarele voci românești din toate timpurile, pare a fi scrisă de o mână de admiratori, de câțiva critici muzicali, de o organizație caritabilă sau de extratereștrii.

Desigur, aceasta nu este o glumă. Angela Gheorghiu ar câștiga alegerile prezidențiale din 2024 într-o manieră năvalnică chiar dacă gașca de corifei jurnalistici de la Roșca-Stănescu și Gâdea la Chireac, Cristoiu, CTP, Ciutacu, și așa mai departe, s-ar întrece în ifose televizioniste să-și dea cu presupusul în fel și chip. După ani și ani de masculinitate reprobabilă și blegoasă la cârma acestei țări, poporul român ar avea dreptul să fie condus de o femeie frumoasă, inteligentă și vestită pe plan internațional.

Desigur că partidele politice dâmbovițene ar sări ca arse de poponeață-n sus, că o armată de burjui, bolșevici, fasciști, heirupiști, proletcultiști, corporaționiști, s-ar întrece în sudalme și frecușuri electorale, ceva de speriat. Extratereștrii par să fi scris această scrisoare pentru că vocea excepțională a sopranei Angela Gheorghiu s-a ridicat la cer și a ajuns dincolo de stele, ca orice alt sunet măiestru de pe planeta asta și i-a impresionat foarte mult. Sau poate scrisoarea asta deschisă a fost scrisă, într-un elan patriotic mai puțin obișnuit, de profesioniștii A.S.A. Profesioniștii A.S.A.?! Dar cine-s ăștia? Că nu i-a văzut nimeni niciodată.

Or fi, n-or fi. Profesioniștii A.S.A. sunt cei mai tari luptători de pe fronturile secrete, vălurite și văluritoare. Dacă se duceau profesioniștii A.S.A. în Afganistan, nu murea nici un soldat român acolo. Dacă profesioniștii A.S.A. pun ochii pe careva, acela a sfeclit-o sau poate că nu, va avea un destin glorios. Dar nu așa cum își imaginează jurnaliștii ageamii de la televiziunile otrăvite. Desigur, scrisoarea asta putea fi trimisă de oricine, până la urmă.

Dar e probabil să fie scrisă de extratereștrii pentru că sunetele frumoase fac bine universului vălurit. Și, la urma urmei, de ce să nu schimbăm noi macazul la răscrucea istoriei?! De ce să ne lăsăm mereu pe mâna rușilor, a francezilor, a germanilor, a americanilor, a britanicilor? De ce să nu ne luăm noi inima-n dinți și să facem o boacănă electorală așa cum nu s-a mai văzut? Să candideze în 2024 o mulțime de români vestiți de la Angela Gheorghiu la Andrei Pleșu, de la Ion Țiriac la regizorul Cristi Puiu, de la coreograful Gigi Căciuleanu la regizorul Silviu Purcărete, de la excepționalul violonist Alexandru Tomescu la medicul Flavia Groșan, de la teribilul muzician Tudor Chirilă la teribila actriță Medeea Marinescu?!

Dar lista ar fi extrem de lungă. Și desigur idealistă, utopică, zăpăcită, exaltantă! Dar de ce să nu merităm această fractură istorică?! Așa că extratereștrii mei, printre alții, s-au gândit la soprana Angela Gheorghiu! Sigur că noi, românii, suntem dracii dracilor! Noi, românii, avem o meteahnă ciudată şi periculoasă. Ne dedulcim vorbind despre conducătorii neamului românesc fie ca despre nişte eroi providenţiali fie ca despre nişte satrapi perverşi. Îi preaslăvim pe unii după interes pentru ca mai apoi, peste un timp, să-i înjurăm cu vârf şi îndesat.

Îi belim pe alţii după vremuri dacă nu ne-au făcut un ce interes. Când nu ne mai place cum stăm, aducem conducători de pe alte meleaguri punându-i în capul trebii. Dar, ne vei vedea iar, după vremuri, mai apoi, hăcuindu-i şi mişelindu-i. Ne imaginăm tot felul de fantasme despre conducătorii noştri după ce nu mai sunt, asta dându-ne nouă apă la moară pentru sinele nostru mic şi bicisnic. Se pare că, de fapt, noi, românii, nu avem un proiect sănătos în istorie şi că vremelnicia conducătorilor este un fel de pacoste a sinelui nostru.

Un fel de ticăloşie a noastră încastrată în sufletul nostru comun nu ne dă voie, nu ne lasă libertatea de a avea un raport sănătos cu ideea de a fi conduşi. Noi românii ne facem că ne-ar conduce careva, oricare ar fi acela, domnitor, monarh, general, preşedinte, secretar general. Când conducătorul pune piciorul în prag, ne gudurăm într-o umilinţă nesănătoasă şi grotescă pe care o credem jertfă. Ce e mai straniu, este lipsa noastră de creativitate în această direcţie. Odată ce l-am pus pe unul să ne conducă, îl lăsăm să-şi facă mendrele şi ne plângem de milă iar dacă acela devine nevolnic, mai ales bătrân şi senil, abia atunci şi numai atunci ne arătăm vitejii lui peşte prăjit şi-i dăm la moacă într-un fel sau altul.

Dar dacă ar fi să schimbăm macazul istoriei?! Dacă ar fi să ne împotrivim geostrategiilor perverse care ne văluresc dinspre Est și dinspre Vest, dinspre Sud și dinspre Nord?! Dacă facem invers decât vrea Moscova prin rețeaua ei invizibilă, deștept construită pretutindeni în lume, invers decât vrea America prin rețeaua ei atât de inteligent construită pe întregul mapamond, decât vor micimanii dâmbovițeni, leneși în gândire și puși pe căpătuială vremelnic și pe construit monumente funerare personale din marmură neagră pentru ca să nu-i uite lumea cumva de buni ce-au fost și integri!

Hai să fim serioși! Sigur că soprana Angela Gheorghiu a pus pe jeratec lumea românească zicând și ea acolo trei vorbe despre unii și despre alții, dar cine n-a zis așa ceva într-o viață de om?! Dar, se întreabă extratereștrii mei îndrăgostiți de vocea ei, va avea oare ea vreodată acest curaj nebun?! Adică, soprana Angela Gheorghiu ar avea nebunia, nesăbuința, dăruirea și curajul de intra într-o bătălie cruntă pentru a cuceri inima acestui popor frumos și zăpăcit?! Și de ce nu?!

Poate numai așa, cu oameni curajoși, valoroși și dăruiți, poporul român și-ar scoate din suflet răul istoric și s-ar elibera pe vecie. Și, spun extratereștrii mei, chiar dacă soprana Angela Gheorghiu nu va intra în cursa electorală nebună și halucinantă pentru prezidențiale și s-ar dărui acestei țări pornind o mișcare culturală de amploare, un partid muzical ochios și energic, n-ar putea ea schimba fața acestei țări?! Ah parșivă scrisoarea asta publică! Dar de ce nu?! Ce să alegem altfel!? Să băltim la nesfârșit în vorbe de duh care ne bagă mereu, istoricește vorbind, cu spatele la zid, legați frumușel la stâlpul infamiei?!

Acum, dacă această scrisoare publică va ajunge la soprana Angela Gheorghiu nu știu. Spiritele zilei, acrite de mucegaiul politic dâmbovițean, vor mârâi sau vor răcni, elucubrând infinit pe sticla televizoarelor, prin bloguri și pe facebook, sucind mințile românilor cu așa-zisele lor analize, sondaje de opinie, previziuni și profeții râncede despre soarta acestui popor. Dar cui îi mai pasă de ei? Sau dacă-i pasă, atunci soarta acestui popor e pecetluită într-un cotidian istoric imund, mlăștinos, fără de scăpare.

Poate că soprana Angela Gheorghiu nu va citi niciodată această scrisoare. Dar poate că un alt suflet românesc va găsi scrisoarea asta pierdută, această scrisoare pierdută în noianul de știri vălurite și văluritoare. Poate că o va duce destinatarului la timp sau poate că, înălțat de aceste gânduri nevinovate va anima mișcarea sindicală din România, va însufleți mișcarea studențească din România, va strălumina inimile românilor atât de smunciți, de răsfirați, de împrăștiați în întunericul unei istorii galopante și fără de odihnă, și fără de sens.