Radu, un tânăr care a fost călcat la Revoluție de un tanc-ambifie în fata sălii Dales din Bucuresti, a „primit” la 30 de ani de la tragedie o scrisoare tulburătoare de la Gabriela Dimofte, o femeie care spune că pentru ea tânărul a fost prima ei iubire. Gabriela descrie în scrisoare cum a aflat despre tragedie și îi dă de veste lui Radu despre cum sunt vremurile astăzi.
Iată scrisoarea publicată pe Facebook:
Draga Radu,
Azi se implinesc 30 de ani de cand ai fost strivit de un tanc-amfibie , la ora 17.00, in fata salii Dales din Bucuresti…
Ai fost prima mea iubire…din aceea pura cum obisnuiau sa practice generatiile demodate.
Imi amintesc cum am aflat ca nu mai esti..
Am coborat sa cumpar paine si am zarit un steag negru arborat la scara blocului tau. Mi s-a spus ca a murit un tanar care locuia acolo.
In clipa aceea mi s-au inmuiat genunchii … In cateva minute prietenii comuni mi-au confirmat banuielile sumbre.
Am dus painea acasa iar apoi am pornit de nebuna pe strazi pentru ca trebuia sa ma misc perpetu ca sa nu ma prabusesc…
Dupa cateva zile, cand ai fost adus acasa, am venit sa te vad. Ti-am luat si flori, ca sa fiu in rand cu lumea..
Nu prea mai semanai cu tine, baiatul frumos si mandru pe care il stiam. Erai cosmetizat atat cat s-a putut, pentru ca fusesesi mutilat de impact.
Acela a fost momentul cand am constientizat pentru prima data cum e sa pierzi pe cineva definitiv, iremediabil….si tot atunci a avut loc in consecinta o schimbare majora in felul meu de a fi.
Din acel moment am constientizat cat de important este se verbalizam ceea ce simtim …la timpul potrivit.
Lucrurile s-au schimbat pe aici de cand nu mai stii tu…
Avem partide politice, am dezvoltat depresii noi, am dezvoltat dependente noi, cum ar fi uite astea cu mediul online (chiar, imi e greu sa mi te imaginez cu telefonul pe toaleta), avem sunca de praga si portocale la discretie, avem filme de actiune, flime de groaza, filme porno…..
S-a dat liber la plecatul din tara….
M-am schimbat si eu. Cum altfel? Am invatat sa mint, sa injur, sa urasc….
Sunt cu nervii la pamant, stereotipata si in general pierduta…
Si nu, nu iti multumesc pentru ca ai murit! Mai bine traiai si ma invitai la o plimbare prin parc, fata telefon mobi…
Mai bine faceai copii..Ai fi fost un tata minunat. Stiu asta.
Mai bine stateai naibii linistit ca sa iti pot da un telefon si sa iti aud vocea!
Mai bine ne lasai fara portocale si sunca de praga. M-am saturat de ele, acum ca le am!
As vrea in schimb sa fiu fericita!
Din acest punct de vedere e prea tarziu….
Ai grija de tine! Craciun in liniste.
Măi nea Giurcă….ca o curcă, de ce vrei să faci tu pe manipulatorul? Sigur, e tragic să moară (să fie omorâți???!!) oameni, dar de ce nu vrei tu să pricepi tu ce îți spune dl. Charlie? Apoi,cum e cu ,,duminică de Crăciun, 23 decembrie…). Nu cade Crăciunul pe 25 decmbrie? De ce nu vrei tu să comentezi ce zice dl Charlie?
„Dan Giurca”, vad ca persisti intr-o confuzie colosala, fapt care nu poate avea decat o singura explicatie! TERORISTII au fost unii si aceiasi pe toata perioada derularii LOVITURII DE STAT, adica din 15 pana la sfarsitul lunii decembrie 1989 si mai departe in timpul mineriadelor si a tuturor incidentelor provocate! Confuzia consta in faptul ca teroristii care au actionat atat individual, in civil sau in uniforma, cat si din mijlocul unitatilor din care faceau parte, nu au ucis la ordinul lui Ceausescu, ci al complotistilor, or tu prin insinuarile tale, inclusiv conexand cu „scrisoarea” scrisa abia la 30 de ani( ma mir ca nu a fost scrisa la 50 de ani, pentru prescrierea faptei, de „iubita” tanarului calcat la „Dalles” in 22 dec. 1989 de un TAB condus de un terorist sau din greseala), conexare vizand culpabilizarea Armatei in ansamblu. Deasemenea, pentru a acredita mitul fals al „revolutiei”!!! La Dalles, la Inter, la Universitate
au fost in afara unor naivi, blocati in zona de cordoane militare inca din dupa-amiaza de 21 decembrie si cateva duzini
de agenti KGB/GRU, in frunte cu Pedro Romanovici, niciunul nefiind calcat de TAB sau atins de gloantele LUNETISTILOR COMPLOTULUI DIN CARE FACEAU PARTE! Pedro isi dadea „doctoratul de revolutionar” pentru a-si legitima functia de premier
al guvernului de asasini scoliti in strainatate si veniti sa lupte la/pe baricade…Tanara „iubita” a asteptat plina de stoicism sa treaca 30 de ani pentru a-i scrie „emotionant” lui Radu,aducand colateral o justificare procesului criminal
al Ceausestilor, indirect disculpand pe ASASINII LUI RADU – complotistii kgb-isti…
Acest episod de terorism s-a repetat cu ocazia primei aniversari a evenimentelor din decembrie 1989. Duminica de Craciun 23 decembrie 1990 camionul MAI 31-B-7354 condus de ofiterul Teodor Adrian Georgescu, a calcat intentionat un demonstrant anti-comunist in Piata Universitatii. Fotografiile actului terorist au fost publicate in Romania Libera pe 11 ianuarie 1991. Securistii au turbat si timp de 3 zile a avut loc o noua mineriada, de data asta impotriva fotojurnalistilor din Piata Universitatii. Cel putin 21 de fotojurnalisti au fost victime pe 11-13 ianuarie 1991. Ambasada SUA a depus un protest oficial. Cornel Nistorescu a facut scandal in biroul lui Doru Viorel Ursu. Pana in prezent toti vinovatii sunt in libertate. Soferul camionului MAI 31-B-7354 a fost trecut in retragere in 2001 dar a primit salariu, beneficii, si pensie. Cand un jurnalist american a solicitat informatii publice despre pensia acestui terorist, raspunsul functionarei Mihaela Bebliuc de la Casa de Pensii a fost „ce drepturi aveti dvs sa supuneti la interogatoriu un functionar public!?!?”
https://dangiurca.wordpress.com/2016/01/11/police-violence-against-photojournalists-goes-unpunished-for-25-years/