Sculptorul Ioan Bolborea câștigă războiul cu Firea

Justiția a pus capăt, de curând, unei confruntări care durează de vreo câțiva ani: magistrații Tribunalului București i-au dat câștig de cauză sculptorului Ioan Bolborea în disputa mai curând financiară decât artistică pe care acesta a avut-o cu Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, aflată în subordinea Primăriei Capitalei.

Admirat de o bună parte dintre confrații lui, dar, în egală măsură, contestat de o altă parte, Ioan Bolborea este un sculptor avangardist, ale cărui lucrări pot fi admirate în câteva dintre zonele centrale ale Capitalei. El este autorul grupurilor statuare „Caragialiana“ (mult mai cunoscut sub numele „Căruța cu paiațe“ din fața Teatrului Național), al „Monumentului Reconcilierii“ din Arad,  al monumentelor dedicate lui Eugeniu Carada și Eugen Ionescu, precum și al „Monumentului Infanteriei“ sau „Fântâna Vioara spartă“, toate amplasate în București. „Mărul discordiei“ care l-a adus pe sculptor în dispută cu Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, practic cu Primăria Generală, este Monumentul Marii Uniri, care ar fi urmat să fie amplasat în Piaţa Alba Iulia din Capitală.

Proiectul câștigător

În cursul anului 2007 a fost organizat un concurs al cărui obiect era prezentarea unor proiecte de „monumente de for public“ dedicate sărbătoririi unui secol de la înfăptuirea Marii Uniri din  1918. Atunci concursul a fost câștigat de sculptorul Ioan Bolborea, căruia i s-a oferit lucrarea respectivă prin anunțul de atribuire nr. 552/10.04.2007. Zece ani mai târziu, pe 8 mai 2017, municipalitatea a întocmit Strategia de contractare pentru servicii în vederea realizării „Ansamblului monumental Marea Unire“. Cu un an înainte, Bolborea a informat, prin intermediul adresei nr. 515/15.03.2016, că proiectul ansamblului monumental Marea Unire păstra conceptul inițial care simboliza o mulțime de oameni reunită într-o singură compoziție desfășurată pe verticală, sub forma unei cupole care avea 20 de metri la bază şi o înălțime de 18 m. Având în vedere timpul scurs de la organizarea concursului inițial de soluții constructive, precum și apropierea Centenarului Marii Uniri, s-a solicitat întrunirea comisiei inițiale de specialitate, așadar, a juriului care a participat la concursul din anul 2007, care urma să analizeze forma actuală a proiectului și să decidă dacă aceasta reprezintă o nouă soluție artistică ori doar o formă îmbunătățită a proiectului care câștigase concursul din anul 2007.

Nu a vrut Gabriela Firea

Toate au fost bune și frumoase până de curând, când primarul Gabriela Firea a anunțat că, pur și simplu, Monumentul Unirii nu se va mai face. În ciuda acestui anunț, contractul dintre artist şi Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic din subordinea Primăriei Capitalei a fost publicat pe SEAP, site-ul guvernamental de achiziţii publice. Acolo se menționează că acesta este un contract-cadru pe 4 ani, în valoare de 53.000.000 lei, semnat pe 28 iunie 2017, iar contractul subsecvent aferent acelui an a fost semnat pe 31 iulie 2017. Atunci, Primăria Capitalei a anunțat: „Dat fiind faptul că monumentul de for public în cauză, pe care Comisia pentru Centenar a Municipiului Bucureşti l-a propus pentru finanţare, este un proiect aprobat în anul 2007 şi care nu va putea fi inaugurat până la data de 1 decembrie 2018, întrucât lucrarea se află încă pe circuitul de avizare, la Ministerul Culturii şi la Primăria Sectorului 3, primarul general Gabriela Firea a dispus retragerea finanţării acestui proiect şi redirecţionarea sumelor respective către alte obiective de investiţii“. Atunci, primarul general al Capitalei a și declarat public: „Chiar dacă valoarea unei opere de artă nu este subiect de plebiscit – şi avem destule exemple în lume de monumente care au fost acceptate de către opinia publică după zeci sau chiar sute de ani de la inaugurare –, am considerat că un monument dedicat Marii Uniri de la 1918 trebuie să unească oamenii în jurul său, şi nu să-i dezbine. Sunt convinsă că maestrul Ioan Bolborea va înţelege situaţia şi, de comun acord, vom regândi edificarea acestei lucrări la un alt moment, pe un alt amplasament şi, poate, la o altă scară. Le mulţumesc celor care au iniţiat şi s-au implicat în această dezbatere care, lăsând la o parte patimile politice, ne-a ajutat să luăm o decizie corectă“. Din păcate pentru Firea, maestrul Ioan Bolborea nu a fost dispus să „înţeleagă situaţia“, motiv pentru care a anunțat că va da primăria în judecată pentru că nu respectă contractele semnate pentru realizarea monumentului Marii Unirii. Concret, artistul a declarat: „Îi dau în judecată, ce să fac altfel!? Am lucrat atât, am investit atâţia bani şi ei îşi bat joc de mine, nu se poate aşa ceva! Am două contracte, unul cadru pe 4 ani şi contractul pe anul ăsta. Am făcut macheta la scară 1 la 1 în ipsos. Trebuie să mă apuc în bronz şi sticlă“. În același context, Ioan Bolborea a mai explicat că există niște clauze de reziliere deosebit de clare. Și anume, se prevede că acel contract ar putea fi reziliat doar de comun acord. Sau, în situația că artistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile, dacă intră în insolvenţă sau în caz de forţă majoră, adică în caz de calamitate. Tot el a mai explicat că nu este cazul ca el să nu îşi fi onorat obligaţiile: „E contract-cadru pe 4 ani, în fiecare an eu trebuie să fac câte ceva. Anul acesta am făcut macheta, anul viitor trebuie să fac jumătate din bronz şi sticlă, apoi cealaltă jumătate şi în ultimul an montajul. Eu am investit aproape 300.000 euro din banii mei tocmai ca să îmi îndeplinesc obligaţiile pentru acest an. Altfel nu terminam lucrarea până la sfârşitul anului, aşa că am investit din banii mei tocmai ca eu să fiu în grafic“.

Susținut de criticii de artă

Este drept că printre artiștii plastici ai momentului există unii care-l contestă pe Ioan Bolborea. În același timp, el are și susținători. În urmă cu vreo câteva luni, criticul de artă Pavel Şuşară și-a manifestat aprobarea atât pentru proiectului monumentului dedicat Marii Uniri, cât și pentru Ioan Bolborea. Concret, Șușară a declarat acum câteva luni: „Monumentul Unirii pe care îl propune Ion Bolborea, aflat în ultima etapă a avizării, a început deja să stârnească pasiuni irepresibile în spaţiul public, ceea ce, la urma urmei, nici nu mai surprinde pe nimeni. Nu a existat niciun moment în care mobilierul artistic al Bucureștiului, și nu numai, să nu creeze valuri de isterie şi de contestaţii, împărţite frăţeşte între veleitarii aprigi şi populiştii circumstanţiali. Rând pe rând, au fost tocate lucrările de for public semnate de Paul Neagu, Mircea Spătaru, Mihai Buculei, Florin Codre etc. şi, cu o mânie specială, cele semnate de Ion Bolborea. Contestatarii nu au fost niciodată sculptorii, ale căror frustrări sunt previzibile şi de înţeles, dacă ne gândim la concursuri pierdute, ci fie artiști care nu au nicio legătură cu sculptura, pictori, graficieni, restauratori etc., fie voci disparate şi anonime, fără vreo calificare profesională şi fără nicio limită impusă de o minimă pudoare. În această perspectivă previzibilă, proiectul lui Bolborea pentru Marea Unire trebuie privit şi judecat exact în contextul lui, şi nicidecum în funcţie de umorile delirante ale celor care cred că arta este un subiect care se rezolvă prin plebiscit“. După această intervenție menită să clarifice cadrul acestor polemici, criticul Pavel Şuşară a enumerat câteva elemente privitoare la această atitudine publică.

„Lucrarea lui Bolborea este un reper aniversar – 100 de ani de la Marea Unire, eveniment fundamental în istoria națională, iar expresia ei şi mesajul încorporat trebuie să fie perceptibile în acest sens. Exact asta face compoziţia sferică, în care nu există discontinuităţi de suprafeţe şi fracturi de volum. Preluarea structurii unui cactus, forma perfectă a coagulării, în jurul aceluiaşi nucleu, a unei mari diversități de elemente vizează tocmai acest mesaj al unităţii, al diversităţii armonizate. Înlănțuirea unor siluete umane în ample registre serialiste, care alternează cu alte volume geometrice, introduc elemente de neofigurativism, de tipologii figurative, care păstrează compoziţia în spaţiul unui narativism temperat, dar departe de orice retorică propagandisto-patriotardă, riscul cel mai mare al unui asemenea gen de lucrare.

Compoziţia depăşeşte cu mult ideea de sculptură clasică, de statuar minor, ridicându-se la anvergura şi la ponderea peisagistică a unui obiectiv arhitectural, cu un spaţiu interior şi cu amenajări subterane care pot avea funcţii practice efective: galerii, spaţii comerciale, parcări subterane etc.

Forma sferică a lucrării se înscrie perfect în situl Pieţei, ea însăşi cu o structură circulară, ceea ce creează posibilitatea ca percepţia capului de perspectivă pe care îl oferă lucrarea să fie identică, într-o desfășurare dinamică şi fără hiatusuri, indiferent de sensul de deplasare.

Deşi comemorează un eveniment istoric, un centenar, sculptorul a creat o formă contemporană, o structură spaţială complexă, fără să facă vreo concesie retoricii istoricizante, dar şi fără să sacrifice, într-o abstracţie pură, într-un simplu joc de volume şi de suprafeţe, un mesaj istoric şi identitar de la sine înţeles. Diferenţa majoră dintre Ion Bolborea şi cei care stau pe margine şi dau sfaturi fără să le solicite nimeni acest efort este că primul face, construiește, lasă urme, iar lucrările majore din Bucureşti, Monumentul infanteriei şi Caragiale stau mărturie, în vreme ce comentatorii patetici îşi construiesc opera doar din contestaţii şi din strigăte de luptă.

P.S.: Apropo de costuri, fiindcă şi aici se nasc spontan specialişti care echivalează în kilograme de ulei şi de zahăr bugetul unei asemenea lucrări, ar fi bine ca cei interesaţi să consulte nu numai piaţa internaţională, ci şi bugetele pentru lucrări similare din perioada comunismului sau, mai departe, costurile istorice. Le dau eu un reper istoric, aşa, să-i scot din amatorism, fără să facă vreun efort personal: în anul 1843, Obşteasca Adunare, vrând să-i facă o statuie, pentru serviciile aduse Valahiei, generalului Pavel Kisselef, a votat un buget de 15.000 de galbeni. Aducerea sumei la zi este o simplă operațiune aritmetică. Într-o societate normală, nu doar sănătatea şi educaţia sunt costisitoare, ci şi conştiinţa de sine şi solidarizarea în jurul aceloraşi valori costă substanţial.“

Ioan Bolborea: „Nu renunț!“

Pentru a clarifica disputa pe care o are cu autoritățile, l-am contactat telefonic pe sculptorul Ioan Bolborea, care ne-a detaliat câteva aspecte deosebit de importante. „De zece ani doresc să creez acest monument. Am făcut vreo zece machete, inclusiv la scara 1 la 1. Am câștigat două contracte: unul în 2017 și un al doilea care trebuie să se încheie în 2020, când ar trebui să finalizez lucrarea. În ceea ce privește înfățișarea lui, am hotărât că partea cu personaje umane nu ar trebui să rămână la orizontală, unde s-ar fi acoperit unele pe celelalte, motiv pentru care le-am ridicat la verticală. Așa mi-a venit ideea cupolei. În privința viziunii artistice, exact asta mi s-a reproșat. Comisia de avizare, inclusiv academicianul Răzvan Theodorescu, a susținut că aceasta este o completare fericită a proiectului inițial. Monumentul acesta trebuie terminat până în anul 2020. Inițial, proiectul a fost acceptat și la primărie, dar ulterior doamna primar general a spus ba că nu mai vrea monumentul, ba că să-l facem în altă parte… Am solicitat să fiu primit în audiență la domnia sa, dar asta nu s-a întâmplat niciodată.  În loc de asta, și-a schimbat consilierii și a adus acolo o domnișoară de la Constanța care nu are niciun fel de legătură, dar nici cunoștințe, cu acest domeniu. Apoi s-a spus că s-a modificat proiectul de amenajare a spațiului din Piața Alba Iulia. Dr, oricum ar fi, eu vreau în continuare să fac această lucrare. Și o voi face! Iar asta, nu doar pentru faptul că deja am cheltuit o mulțime de bani. Pe acte au fost circa 2,5 milioane lei, dar, per total, cheltuielile au fost cu mult mai mari. În ciuda acestui fapt, nu consider că am pierdut acești bani. Pentru că nici monumentul nu s-a pierdut. Singura problemă reală este că s-a întârziat mult, iar momentul cronologic al aniversării Marii Uniri a fost  depășit. La un moment dat, s-a pus problema amplasării monumentului în altă zonă a Capitalei. Teoretic s-ar putea și așa, dar este păcat. Viziunea artistică și înfățișarea sa sunt calculate și adaptate exact pentru spațiul de acolo. Vă dați seama că zece ani am avut în vedere exact acel spațiu. Acolo am amplasat modelele și am studiat modul în care au fost montate machetele din fazele intermediare. De ce mi s-a refuzat, până la urmă, acel spațiu? Nu știu, doamna primar general nu mi-a oferit niciun fel de explicație. Or fi având în vedere vreun proiect imobiliar, construirea unor blocuri exact acolo… nu știu! Dar vă garantez un singur lucru: până la urmă, Monumentul Marii Uniri va fi construit în Capitală. În definitv, doamna Firea nu va fi primar general o veșnicie.  Ocupă această funcție în mod temporar. Iar monumentele trăiesc cu mult mai mult decât mandatele trecătoare ale unor funcționari, fie ei chiar și aleși de populație.“

Sentința TMB nu este definitivă

Printre capetele de cerere ale Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic care au fost respinse de magistrații de la Tribunalul București se numără și o presupusă încălcare de legislație privitoare la selecția proiectului câștigător al Monumentului Marii Uniri: „În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia la încheierea Acordului-cadru nr. 4/28.06.2017 și a contractului subsecvent nr. 6/31.07.2017 ar fi fost încălcate prevederile nediscriminării, tratamentului egal și al transparenței, tribunalul constată că este o simplă alegație, orice eventuală încălcare a acestor principii fiindu-i imputabilă, în calitate de autoritate contractantă. În plus, potrivit principiului «nemo auditur propriam allegans», reclamanta nu ar putea obține anularea actelor încheiate cu pârâtul invocându-și propria culpă, în condițiile în care reprezentanții săi, alții decât cei din prezent, au participat la ședința nr. 407/20.05.2016 a comisiei inițiale de specialitate și au semnat cele două acte, care sunt ale reclamantei înseși, și nu ale reprezentanților temporari ai acesteia. Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, respinge excepția inadmisibilității“. De fapt, sentința magistraților este cu mult mai complexă și detaliază unele aspecte juridice. Motiv pentru care decizia finală vine parcă de la sine: „Respinge acțiunea privind pe reclamanta Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, cu sediul în București, str. Polonă, nr. 24-26, Sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Bolborea Ioan, cu domiciliul la Cabinet avocat Dojană Mihail Dan, în București, Calea Moșilor, nr. 225, bl. 33, sc. A, etj. 1, ap. 2, Sector 2, ca neîntemeiată. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 21.06.2018“.

Până în acest moment, nu există semnale că această sentință a Tribunalului București ar fi fost atacată în justiție.