Ziua Culturii Naționale e un moment acut de tristețe și de revoltă, printr-un strigăt spre întreaga lume democratică. Colegii noștri, poetul și jurnalistul Florin Iaru, poetul și filosoful Liviu Antonesei, prozatorul și jurnalistul Cristian Teodorescu, și mulți alți scriitori sunt târâți prin instanțe de către fantomele comunismului, cu asistență posibil statală, șocate că aceștia au îndrăznit să se revendice de la structurile democrației. Carul alegoric al Culturii Naționale este însușit de cei care fac și desfac totul în România, cățărându-se administrativ pe umerii tuturor într-un gest demoralizant și înfricoșător. Cei care au ocupat scena, declarând-o în mod criminal unică, se plâng de lipsa de audiență și decăderea culturii și își arată pumnul versat. Politica gregară și grupurile infracționale au confiscat cultura prin instituțiile decedate ale dictaturii, introduse în scenă, rulând fonduri de sute de miloane de euro. Cultura română se reduce astăzi în mod dramatic la niște persoane lipsite de relief, care și-au construit triburi agresive și pretins instituționalizate, în spiritul celui mai atroce totalitarism.
Cultura românească a intrat din nou în unghiul de umbră al celor care vor să parvină prin limitări și manipulare publică, promovând naționalizarea. Cu scriitori prin tribunale, hărțuiți de structurile cenzurii comuniste, nu știu dacă Parlamentul României are voie să declare Ziua Culturii Naționale. Statul român, captiv și imoral, declanșează sărbători fără a face un rechizitoriu fondului acestora.
Cultura română nu poate funcționa decât prin spiritul libertății și absența cenzurii.
MINISTERUL CULTURII ȘI IDENTITĂȚII NATIONALE pare a fi condus de niște marțieni din perioada teroarei staliniste. Aceștia nu au habar de democrație, de Constituție, de legislația actuală. Cultura în mâinile lor este accesul la fonduri publice împrăștiate spre clientela electorală. Descentralizarea României este în fapt dezghețul. Ziua Culturii și parcursul curent al acesteia este în totalitate contrar spiritului eminescian. Pervertirea spiritului public, cât și a celor care vor să treacă drept susținători ai culturii, reprezintă un fenomen de masă, de neoprit. În absența democrației și constituționalității, România culturală este în criză absolută. Actul de cultură este monocord, viciat, în slujba nimicniciei și artificiului, redus la proporția situației generale.
Ziua Culturii Naționale, sărbătorită la masă cu fosta Securitate și organizațiile acesteia, arată fața anticulturală a unui regim reprobabil.
„nu știu dacă Parlamentul României are voie să declare Ziua Culturii Naționale. Statul român, captiv și imoral, declanșează sărbători fără a face un rechizitoriu fondului acestora”.
Evident ca PArlamentul are voie sa faca acest lucru din anul 2011, românii sărbătoresc pe data de 15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale, care reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu.Daca ar trai, Eminescu ar jeli ce se intampla la Cultura!
Semnalarile legate de Uniunea Scriitorilor, de abuzivii si securistii ce au acaparat domeniul atat de vital si metoda lor de a stramba lucrurile, a se alimenta la fonduri publice se pare ca nu nici-o sansa de „rezolvare pe fond”.Privind componenta Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din parlament, condusa de Preşedinte Ştirbu Gigel-Sorinel-PNLsi vazand „comunicatele de presa pe care le da”NU EXISTA NICI-O SANSA de indreptare! Stirbu se ocupa de politica „la varf”atacand permanent PSD „pas cu pas”,pt. ca progresistii au ac.lozinca, sa puna piedici „pas cu pas”.Nu face nimic constructiv,iar ceilalti mebrii-dorm.HArtuirea scriitorilor si ducerea prin tribunale este o ofensa adusa acestora de impostori, care „produc”incalcari vizibile ale drepturilor scriitorilor, ale institutiei in sine, transformand-o intr-o facatura nedemocratica,prin confiscare.Nici gand ca Stirbu impreuna cu Ministrul Culturii sa promoveze actul normativ necesar normalizarii si functionarii la zi a Culturii.
Cât adevăr în acest articol!Felicitări pentru articol și felicitări unui adevărat om de cultură, Ioan Vieru!