„Secretele” care i-au revoltat pe judecători

Președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR), Dana Gîrbovan, respinge afirmațiile apărute într-un „segment al presei” în legătură cu Memorandumul adoptat de magistrați, explicând că documentul a arătat „probleme tot mai grave ale justiției, unele sensibile”.

Judecătoarea dă ca exemplu faptul că de mai bine de un an UNJR încearcă, fără succes, pe toate căile legale, să afle exact gradul de implicare a serviciilor secrete în justiție și temeiul legal al acestora.

„Ne-am lovit de decizii secrete ale CSAT, protocoale secrete, informații clasificate, afirmații contradictorii inexplicabile. Spre exemplu, la bilanțul DNA, directorul SRI a vorbit despre sute de echipe mixte, aceleași echipe la care făcea referire fostul președinte Traian Băsescu, spunând că sunt formate din procuror-polițist-ofițer SRI. Încercând să aflăm date suplimentare despre aceste echipe nereglementate de Codul de procedură penală, ne-am adresat DNA în temeiul Legii 544/2001, iar răspunsul primit a fost că nu dețin date despre aceste echipe. Este inadmisibil ca în justiție să existe astfel de „secrete”. Justiția se administrează public în baza legii”, precizează magistrata, atrăgând totodată atenția: „Ce se întâmplă acum în România în justiție vulnerabilizează atât justiția, cât și SRI-ul și România ca stat”.

Mesajul judecătoarei postat pe Facebook, integral:

„Am observat că adoptarea Memorandumului de către instanțe ca formă de protest a atras reacții virulente din partea unui segment al presei care susține că ar apăra justiția. Acest segment se focusează pe o pretinsă mărire de salariu cerută de magistrați, cerere care nu există în Memorandum. Focusarea vehementă a presei pe ceva ce nu s-a cerut are un vădit caracter de manipulare a opiniei publice.
Memorandumul a arătat, în schimb, probleme tot mai grave ale justiției, unele sensibile, despre care atât mie cât și altor magistrați ni s-a spus repetat că nu e bine să vorbim.
„Nu poți spune nimic că te confiscă corupții”… mi s-a spus atunci când am vorbit public despre necesitatea respectării stricte a drepturilor procesuale, a prezumției de nevinovăție, a procedurilor sau de apărare a independenței justitiței inclusiv din perspectiva lămuririi relației dintre justiție și servicii secrete.
Am spus-o mereu – iar acum o spun cu noi mii de magistrați – că nu e firesc să ai scurgeri de informații din dosarele de urmărire penală fără să faci un minim de anchetă pentru a vedea cauza lor, că nu e firesc să ai concursuri netransparente pentru funcții de conducere în instanțe, că statutul procurorilor trebuie lămurit și asigurată independența acestora inclusiv prin eliminarea factorului politic în numirile la vârf, că nu mai poate fi acceptat ca administrarea bugetului pentru instanțe să rămâna la Ministerul Justiției, cu atât mai cât parchetele au independență financiară și multe altele. Le găsiți pe toate în Memorandum.
Și aș stărui asupra celei mai sensibile probleme, și anume cea privind interferența servicii de informații – justiție.
În 2014, jurnalistul Dan Tapalaga cita o sursă din justiție care vorbea despre acoperiți, dosare instrumentate de servicii și preluate ca atare de parchete și alte chestiuni deosebit de grave.
Ulterior, dezvăluirile publice s-au accentuat, incluzând celebrele afirmații cu „câmpul tactic”, dar și cele ale directorului SRI privind urmărirea judecatorilor și procurorilor.
Problema este gravă și complicată și pare imposibil de adus la lumină. De mai bine de un an, UNJR încearcă pe toate căile legale să afle exact gradul de implicare a serviciilor secrete în justiție și temeiul legal al acestora.
Ne-am lovit de decizii secrete ale CSAT, protocoale secrete, informații clasificate, afirmații contradictorii inexplicabile.
Spre exemplu, la bilanțul DNA, directorul SRI a vorbit despre sute de echipe mixte, aceleași echipe la care făcea referire fostul președinte Traian Băsescu, spunând că sunt formate din procuror-polițist-ofițer SRI.
Încercând să aflăm date suplimentare despre aceste echipe nereglementate de Codul de procedură penală, ne-am adresat DNA în temeiul Legii 544/2001, iar răspunsul primit a fost că nu dețin date despre aceste echipe.
Este inadmisibil ca în justiție să existe astfel de „secrete”. Justiția se administrează public în baza legii.
Ce se întâmplă acum în România în justiție vulnerabilizează atât justiția, cât și SRI-ul și România ca stat.
Orice încălcare a legii se plătește, orice desconsiderare a regulilor de drept are un preț, și vreau să mă asigur că toți jurnaliștii care atacă furibund magistrații care vorbesc deschis despre problemele din justiție știu asta.
Am spus-o și o repet: nu aperi lupta anticorupție ascunzând problemele, deoarece nu faci decât să o vulnerabilizezi pe termen lung, iar efectul de bumerang îl vom resimți cu toții.
Sunt însă și multe alte probleme, le-am concentrat în Memorandum cât de sintetic s-a putut. Lista lor nu e închisă, e un document programatic pe baza căruia vom lucra să găsim soluții.
De exemplu, Curtea Militară de Apel a cerut să se introducă un nou punct in Memorandum, și anume modificarea legii siguranței naționale astfel încât să le fie interzis serviciilor de informații să racoleze magistrați.
O justiție supravegheată, urmărită, în care se implică institutii ce nu sunt menționate în lege nu este o justiție independentă.
Exemplul Turciei este de referință pentru unde se poate ajunge atunci când încălcarea principiilor democratice și ale statului de drept sunt ignorate. Deși existau semnale de ani de zile că democrația în Turcia este în regres, toți partenerii externi ai Turciei le-au ignorat.
România are nevoie de servicii de informații, de DNA, de judecători, de procurori, de Parlament, de Guvern, de fiecare instituție necesară pentru buna funcționare a țării. Când aceste instituții, însă, intră unele peste prerogativele altora rezultă un stat nefuncțional care nu mai poate oferi siguranță, justiție și prosperitate propriilor cetățeni”.

Cum arată MEMORANDUMUL PRIVIND JUSTIȚIA:

„Ca urmare:

A nerezolvării problemelor semnalate în memorandumul justiției din 2009 și a adăugării unor probleme suplimentare,

A scăderii dramatice a încrederii în justiție într-un singur an cu 13%,

A viziunii reductive a justiției, văzută doar prin prisma “luptei împotriva corupției”, eroare preluată și în MCV,

A refuzului actualului Consiliul Superior al Magistraturii de a-și îndeplini efectiv misiunea de garant al independenței justiției, inclusiv atunci când acest lucru a fost cerut de corpul magistraților, în situații precum limitele anchetei disciplinare sau penale având ca obiect pronunțarea unor hotărâri judecătorești, criticile aduse de actori importanți în actul de justiție, inclusiv de DNA, unor hotărâri definitive sau lămurirea interferenței dintre justiție și serviciile de informații,

A nerezolvării promovării într-un mod transparent în funcțiile de conducere și la Înalta Curte de Casație si Justiție,

A inexistenței unui instrument legal de revocare a membrilor CSM aleși,

A numirilor politice în funcțiile de conducere în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

A subfinanțării sistemului de justiție, bugetul alocat justiției pe cap de locuitor fiind cu mult sub media alocată în statele UE (e.g. suma acordată de stat pentru salariul unui judecător de fond pe dosar soluționat este sub 100 de lei, mai puțin de jumătate din minimul alocat ca onorariu unui avocat din oficiu),

A inexistenței în multe instanțe si parchete a spațiilor proprii pentru magistrați și personalul auxiliar,

A folosirii în instanțe si parchete de aparaturi uzate fizic și moral, supuse oricând riscului unui blocaj definitiv,

A problemei resurselor umane în continuare acută, în lipsa suplimentării schemelor conform memorandumurilor asumate de Guvern din perspective implementării noilor coduri,

A salarizării inechitabile și discriminatorii dintre magistrații aflați în poziții similare,

A păstrării instanțelor sub autoritatea financiară a Ministerului Justiției, instituție cu evidentă conotație politică,

A zecilor de mii de litigii cauzate de un cadru legislativ incoerent (e.g. salarizare ori taxa auto/timbru de mediu) ce au implicat atât un efort extraordinar pentru instanțe cât și costuri financiare semnificative pentru stat și cetățeni,

A disfuncționalităților create de aplicarea noilor coduri, în special în materie penală,

A supraaglomerării instanțelor de fond (la un program de 8 ore pe zi, un judecător de fond ar trebui să aloce un timp mediu de soluționare pe dosar de mai puțin de 2 ore, durată absolut insuficientă pentru un act de judecată de calitate),

A problemelor ridicate de modul de acțiune al Inspecției Judiciare în ceea ce privește respectarea independenței judecătorului în pronunțarea hotărârilor și unitatea de măsură în acțiune,

A temerii instaurate de Inspecția Judiciară prin modul arbitrar și abuziv în care au fost cercetați magistrații cu privire la soluțiile pronunțate,

A mutării actului de judecată din instanțe în spațiul public prin expunerea mediatică excesivă a persoanelor arestate preventiv, a scurgerilor de informații repetate de la parchete, neurmate de anchete serioase și prin informarea incompletă a publicului în anchetele penale, fiind omise soluțiile favorabile persoanelor acuzate,

A nesocotirii importanței dreptului la apărare, inclusiv din perspectiva recunoașterii confidențialității client – avocat,

A perpetuării în spațiul public a unei justiții primordial represive,

A nerezolvării situației fostului serviciului secret SIPA, care a urmărit și șantajat magistrați,

A nepublicării procedurii efective urmare de CSAT, când s-a verificat situația ofițerilor acoperiți în rândul magistraților,

A neclarificării de către CSM și alte instituții a interferenței dintre justiție și servicii de informații, în condițiile în care justiția a fost calificata ca fiind “câmp tactic” pentru SRI, a lipsei de explicații privind modul în care serviciile de informații cooperează cu sistemul judiciar în cadrul anchetelor penale, precum și faptul că SRI face verificări anterioare numirilor în funcțiile publice,

Având în vedere că toate aceste aspecte afectează în mod direct independența justiției,

Adunările Generale ale judecătorilor și procurorilor din România adoptă în intervalul 5 septembrie – 16 septembrie 2016 prezentul Memorandum prin care solicită respectarea independenței sistemului judiciar și implementarea următoarelor măsuri:

1. Justiția trebuie să aibă ca și preocupare esențială protecția, promovarea și garantarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenești. În fața judecătorului cetățeanul este egal cu statul.

2. Celelalte puteri trebuie să asigure o independență reală a justiției, lipsită de orice tip de influențe, directe sau indirecte, un cadrul legislativ coerent, stabil și accesibil, suport financiar, logistic și uman suficient pentru o justiție eficientă, modernă și de calitate.

3. Respectarea independenței instanțelor, a principiului separării puterilor în stat, a forţei obligatorii a hotărârilor definitive ale instanţei, precum și a egalităţii de arme dintre acuzare și apărare.

4. Garantarea şi respectarea statutului magistraților, independenței acestora, inclusiv prin remunerarea corespunzătoare și asigurarea unor condiţii de muncă decente în sistemul judiciar.

5. În exerciţiul funcţiilor lor, judecătorii şi procurorii trebuie să fie şi să apară independenţi unii de ceilalţi, conform rolului ce revine fiecaruia.

6. Proceduri transparente în numirea în funcțiile de conducere din Ministerul Public. Eliminarea factorului politic din numirile în funcțiile de conducere din Ministerul Public.

7. Publicarea de către Comisia Europeană a metodologiei pe care o urmează în redactarea raportului privind MCV, a numelui experților consultați și a tuturor ONG-urilor și instituțiilor consultate cu privire la sistemul de justiție din România.

8. Asigurarea unei finanțări corespunzătoare bunei funcționări a justiției ca serviciu public. Înlăturarea imediată a discriminărilor în materie salarială.

9. Preluarea efectivă a atribuțiilor referitoare la gestionarea bugetelor instanțelor de către ÎCCJ, așa cum prevede legea.

10. Adoptarea urgentă de măsuri legislative în ceea ce privește procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum și alte măsuri de natură a eficientiza activitatea acestei instituții.

11. Revizuirea competențelor Inspecției Judiciare pentru a se înlătura posibilitatea afectării independenței magistraților și vicierea actului de justiție prin exercitarea/declanșarea unor verificări similare controlului judiciar.

12. Asigurarea unei transparențe depline în cooperarea instituțională cu serviciile de informații, respectarea strictă a cadrului legal și asigurarea unui control jurisdicțional și civil efectiv asupra activității acestora.

13. Crearea unui corp de poliție judiciară sub autoritatea exclusivă a Ministerului Public și crearea prin lege a unei autorități civile de interceptare, care să permită respectarea deplină a standardelor CEDO, în privința garanțiilor tehnice și legale.

14. Respectarea standardelor europene în materia prezumției de nevinovăție în acord cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului, aprobată la data de 12 februarie 2016 de miniștrii statelor membre ale UE prin consolidarea legislației interne.

15. Garantarea independenței funcționale a procurorului, atât față de Executiv cât și în raport de ierarhia internă, în conformitate cu statutul acestuia de magistrat și de reprezentant al autorității judecătorești.

16. Relația dintre justiție și orice altă putere sau instituție a statului trebuie să fie stabilită prin legi ori protocoale care sunt publice, motiv pentru care CSAT trebuie să desecretizeze și să publice toate hotărârile acestei instituții care au efect asupra activității procurorilor sau judecătorilor.

17. Publicarea de către CSAT a procedurii urmate în vederea verificării concrete în ce privește existența unor persoane infiltrate în sistemul judiciar, angajați/colaboratori/informatori ai serviciilor de informații.

Magistrații își rezervă dreptul de a apela la toate formele democratice de acțiune pentru ca aceste solicitări să fie puse în practică”.