Secretele implicării ”șocante” a SUA în războiul din Ucraina

The New York Times a publicat un lung articol despre implicarea Statelor Unite în războiul din Ucraina. Nu aduce informații noi în privința imaginii de ansamblu și a schemei generale a acestui război prin procură, însă este extrem de interesant prin amănuntele relatate. The New York Times arată că articolul se bazează pe mai mult de 300 de interviuri cu ”foști și actuali politicieni, oficiali de la Pentagon, oficiali din serviciile secrete și militari din Ucraina, SUA, Marea Britanie și mai multe state europene”.

Una dintre cele mai secrete misiuni ale războiului s-a desfășurat la cartierul general al trupelor americane din Europa, la Wiesbaden, în Germania. Acolo, scrie NYT, ”ofițerii americani și ucraineni au planificat contraofensivele Kievului. Informațiile colectate de americani au ghidat strategia militară a Kievului și au transmis date despre ținte pentru soldații ucraineni de pe front”. Ofițerii americani, scrie NYT, au preferat să nu folosească termenul ”țintă” – poate o formă de disonanță cognitivă, poate o urmare a faptului că trupele ruse au început să execute mișcări rapide de eschivă, sau poate a fost o măsură ce le-a fost recomandată ofițerilor SUA de contrainformațiile militare. Americanii au preferat să vorbească nu despre tinmte ruse, ci despre „puncte de interes”.

Totul a început în aprilie 2022, la două luni după invazia rusă in Ucraina. Anterior avuseseră loc negocierile dintre Ucraina și Rusia, care ajunseseră la un acord ce ar fi deschis calea spre pace. Dar, după o vizită a premierului britanic Boris Johnson, președintele Volodimir Zelenski a încetat negocierile, iar războiul s-a întețit. The New York Times relatează cum, în aprilie 2022,  pe teritoriul Ucrainei, trupe speciale britanice fără însemne și puternic înarmate au escortat doi generali ucraineni de la Kiev până în Polonia, la baza aeriană Rzeszow (acum placa turnantă pentru livrarea ajutoarelor militare în Ucraina), iar de acolo la Wiesbaden, la comandamentul armatei americane din Europa. Acolo, unul dintre generalii ucraineni, Mihailo Zabrodski, s-a întâlnit cu generalul american Christopher Donahue, care i-a propus un parteneriat de informații, tehnologie și planificare pentru un război prin procură cu Rusia care să nu ducă la pierderea suveranității Ucrainei. Primul pas spre războiul pe scară largă au fost obuzierele M777, arme grele ofensive.

”Americanii se concentrau pe obiective tangibile și considerau că ucrainenii caută trofeele strălucitoare. De cealaltă parte, ucrainenii considerau că americanii vor să-i țină pe loc . Ucrainenii doreau să câștige războiul imediat. Deși sperau și ei să ajungă la această victorie, obiectivul americanilor era ca Ucraina să nu piardă războiul”, scrue The New York Times.

Personajele principale ale articolului The New York Times sunt generalul Donahue, generalul Christopher Cavoli (comandatul armei SUA in Africa și Europa, născut în Germania, vorbitor de rusa, franceza si italiană), generalul Zabrodski și generalul american Antonio Aguto, cel care a primit ordin din partea administrației Obama, în 2014, pentru a antrena armata ucraineană și a o pregăti de război. ”Scopul este să ajungeți să puteți opera singuri la un moment dat. Vom face un pas in spate și vom sta cu ochii pe voi, pentru a ne asigura că nu faceți ceva nebunesc”, a spus generalul Aguto, potrivit The New York Times. La Wiesbaden, adjunctul generalului Donahue era un general polonez, un general britanic se ocupa  de logistică, iar de antrenarea armatei ucrainene se ocupa un general canadian.

”America a fost implicată în război mult mai profund și mai amplu decât se știa înainte. În momentele critice, parteneriatul a fost coloana vertebrală a operațiunilor ucrainene care, potrivit datelor americane, au dus la moartea si rănirea a 700.000 de militari ruși (Ucraina estimează 450.000 de victime în tabăra proprie)”, scrie The New Yorlk Times.

”Un șef de serviciu secret din Europa își amintește că a fost șocat când a aflat cât de implicați sunt aliații americani din NATO în operațiunile ucrainene. «Erau parte din mașinăria de ucis», spune acesta. Ideea călăuzitoare era ca această cooperare ar fi putut permite ucrainenilor să obțină cel mai neașteptat rezultat – să dea o lovitură nimicitoare invadatorilor ruși”, scrie The New York Times.

 

Bătălia orgoliilor

Una dintre problemele cooperării în operațiunile secrete americane în Ucraina a fost comunicarea deficientă dintre șeful statului major interarme de la Washington, generalul Mike Milley, și omologul ucrainean Valeri Zalujnîi, scrie The New York Times. De multe ori, cel din urmă ignora telefoanele americanilor. Pentru a ajunge până la Zalujnîi, Pentagonul a creat un adevărat lanț de comunicare: generalkul Milley îl suna pe comandantul Gărzii Naționale din California, acesta îl suna pe un apropiat, afaceristul californian Igor Pasternak, născut la Lvov prieten din copilărie cu ministrul ucrainean al Apărării, Oleksii Reznikov, iar acesta din urmă ajungea în cele din ura la Valeri Zalujnîi.

Cele mai mari operațiuni au fost, de fapt, cele ale Pentagonului și CIA

O primă dovadă a modului în care au cooperat ofițerii din SUA și Ucraina a fost operațiunea împotriva unuia dintre cele mai temute grupuri de luptă ale Rusiei – Armata a 58-a. ”La mijlocul anului 2022, folosind informații americane, ucrainenii au lansat un baraj de rachete asupra cartierului general al acestei armate, în regiunea Herson, ucigându-i pe generali și pe ofițerii de stat major. De fiecare dată când această armată rusă și-a mutat comandamentul, americanii i-au găsit, iar ucrainenii i-au distrus. Și mai la sud, partenerii au luat în colimator portul Sevastopol din Crimeea, unde rușii înarmau cu rachete navele care trebuiau să lovească marina ucraineană. La apogeul contraofensivei ucrainene din 2022, un roi de drone maritime a atacat portul, pe baza informațiilor americane, lovind mai multe nave și împiedicându-i pe ruși să le retragă”.

Ucrainenii, deranjați de superioritatea afișată de SUA

”Ucrainenii au simțit că americanii sunt autoritari și vor să controleze operațiunile. Iar americanii nu puteau înțelege de ce ucrainenii nu doreau să accepte niște sfaturi bune. Americanii se concentrau pe obiective tangibile, în vreme ce ucrainenii încercau să obțină trofee mari și strălucitoare pe front”, scrie NYT.

Contraofensiva eșuată din 2023 a fost pusă la cale la comandamentul american

”Acesta poate fi considerat un moment crucial al războiului – atunci când Ucraina a inițiat o contraofensivă, după un prim an cu succese. Strategie concepută la Wiesbaden a căzut victima politicii interne din Ucraina, luptei dintre președintele Zelenski și comandantul militar (un potențial rival electoral) Valerii Zalujnîi. Pe de altă parte, a existat un conflict între Zalujnîi și subordonatul său Oleksander Sîrskîi. Când Zelenski s-a aliat cu Sîrskîi, ucrainenii au desfășurat o mulțime de militari într-o campanie futilă pentru a recuceri orașul Bahmut. După câteva luni, întreaga contraofensivă a eșuat.

Cele două fețe ale președintelui Biden

Administratia Biden a autorizat operațiuni caldestine pe care în alte condiții le-ar fi interzis. La Kiev au fost trimiși consilieri militari americani și li s-a permis ulterior să se apropie și mai mult de linia frontului. Militarii și agenții CIA de la Wiesbaden au ajutat la campania ucraineană împotriva pozițiilor ruse din Crimeea. Ulterior, armata, și apoi CIA, au primit lumină verde pentru a lovi și pe teritoriul recunoscut internațional al Rusiei. Într-un fel, războiul din Ucraina a fost o reeditare a lungii istorii de războaie prin procură dintre SUA si Rusia – Vietnam în anii 1960, Afganistan în anii 1980, și Siria, în anii 2010”, scrie The New YorkTimes.

”Ploaia de meteoriți” asupra Rusiei

După eșecul contraofensivei din 2023, președintele Zelenski i-a cerut comandantului de atunci așl armatei, generalul Zalujnîi, să împingă armata rusă până la granițele Ucrainei stabilite în 1991. Zalujnîi le-a transmis generalilor americani un plan care presupunea nu mai puțin de 5 milioane de obuze și cel puțin un milion de drone. În timpul unei discuții față în fața, generalul Cavoli i-a spus, în limba rusă: ”De unde?”, scrie The New York Times.  După câteva săptămâni, cei doi se întâlnesc la Kiev, unde are loc o discuție încinsă, într-o bucătărie de la Ministerul ucrainean al Apărării, unde Zalujnîi spune ca este prins între ambițiile președintelui lui și partenerii americani. Generalul Cavoli propune o soluție de compromis: o campanie cu rachete și drone cu rază lungă care să oblige armata rusă să-și retragă infrastructura militară din Crimeea. Avea să se numească operațiunea „Lunar Hail” și urma să continue ceea ce armata ucraineana realizase până atunci doar cu rachete britanice Storm Shadow, cu rachete franceze Scalp, pentru a lovi navele ruse. Până atunci, SUA nu furnizaseră decât informații despre prezența militară rusă în Crimeea. De acum, Ucraina putea conta și pe rachetele americane ATACMS.

Informațiile americane și atacul asupra podului Kerci

Acest simbol al Rusiei, dovada fizică a faptului că Crimeea este legată de Rusia, a fost o linie roșie nu numai pentru Kremlin, ci și pentru Washington, scrie The New York Times. În 2022, administrația Biden a interzis CIA și Pentagonului să ajute armata ucraineană în vederea avarierii podului. Crimeea era tratată ca teritoriu rus. Dar, după ce SUA si Ucraina s-au pus de acord asupra operațiunii Lunar Hail, Casa Albă a autorizat armata și CIA să colaboreze în secret cu ucrainenii și britanicii pentru un plan de distrugere a podului: urmau să fie lansate rachete ATACMS care să avarieze planșeul, iar apoi urmau atacuri cu drone care să distrugă pilonii. Însă, până la pregătirea dronelor, Rusia a întărit apărarea în jurul pilonilor podului. Kievul a propus un atac doar cu rachete ATACMS, însă generalii Cavoli și Aguto s-au opus, pentru că un asemenea atac nu ar fi fost eficient. În cele din urma, la finalul verii anului 2024, ucrainenii au acționat pe cont propriu, lansând rachete asupra podului, fără a produce daune majore. ”Uneori a fost nevoie ca ucrainenii să greșească, pentru a-și da seama că am avut dreptate”, spune un oficial SUA citat de New Yorks Times.

Șeful Pentagonului, Lloyd Austin – ”nașul” operațiunilor secrete

În ianuarie 2025, înainte ca totul să se schimbe odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, generalii Donahue și Cavoli au fost la Kiev pentru a se întâlni cu comandantul Sîrskîi, iar apoi s-au deplasat la Ramstein, la reuniunea miniștrilor Apărării din NATO, unde s-au întâlnit cu șeful de atunci al Pentagonului – generalul Lloyd Austin. În spatele ușilor închise, omologii l-au numit pe Austin  ”nașul” și ”arthitectul” parteneriatului coordonat de la Wiesbaden, al operațiunilor secrete care au susținut Ucraina începând din primăvara anului 2022.

CIA și asasinarea generalilor ruși

Casa Albă a interzis transmiterea informațiilor despre locația liderilor ”strategici” ai Rusiei, precum generalul Valeri Gherasimov. ”Imaginați-vă cum ar fi pentru noi dacă am ști că rușii ajutată o altă țară să-l lichideze pe șeful statului nostru major”, a spus un ofiter american de rang înalt. ”Am porni la război”, a spus el. Sistemul funcționa astfel: ofițerii americani le spuneau ucrainenilor unde se află rușii, însă, pentru a-și proteja sursele și metodele de spionii ruși, americanii nu spuneau cum au obținut informațiile. Tot ceea ce ucrainenii primeau erau șiruri întregi de coordonate împărțite pe categorii – Prioritate 1, Prioritate 2 și așa mai departe. Generalul Zabrodski își amintește că, atunci când ucrainenii întrebau de ce ar trebui să aibă încredere în aceste informații, generalul Donahue spunea: «Nu vă faceți griji despre cum am aflat. Aveți încredere atunci când lansați lovitura, își va atinge țintă și o să vă placă rezultatul. Daca nu o să va placă rezultatul, spuneți-ne și noi vom face lucrurile mai bine»”, scrie NYT.

Loviturile HIMARS, supravegheate direct de SUA

Fiecare lansare de rachete HIMARS a fost supravegheată de la Wiesbaden. Inițial, aceste lovituri produceau fiecare câte o sută de victime în rândul rușilor. Forțele ruse erau derutate. Moralul lor a scăzut, la fel și dorința de a lupta. Când numărul bateriilor HIMARS a crescut de la 8 la 38, ucrainenii care le operau au devenit și ei mai buni, iar un ofițeri american spune că numarul victimelor în tabăra rusă a crescut de cinci ori. «Am devenit o mică parte, poate nu cea mai bună, dar o mică parte dintre sistemul vostru. Cele mai multe state ajung la acest nivel după 10 sau 20 de ani. Însă forțele noastre au ajuns aici după doar câteva săptămâni», spunea generalul Zabrodsky”.

Disputa Ucraina-SUA privind ofensiva în regiunea Kursk

The New York Times relatează că, pentru a proteja Harkovul de loviturile lansate de Rusia din apropierea graniței, acolo unde armamentul era așezat în câmp deschis, fără teama că ar putea fi lovit de Ucraina (câtă vreme se afla pe teritoriul recunoscut internațional al Rusiei), SUA au autorizat folosirea rachetelor americane pentru a lovi dincolo de graniță, dar la distante mici. Pe acest fond a avut loc o evoluție care i-a surprins pe aliații americani.

Pe 10 august 2024, șeful stației CIA din Wiesbaden a trebuit să revină la Washington, iar acesta a fost momentul în care general Sîsrkîi a trimis trupele în regiunea rusa Kursk. ”Pentru americani, această incursiune a fost o trădare a încrederii. Nu doar că ucrainenii le-au ascuns totul, dar au încălcat și o linie roșie stabilită de comun acord, ducând echipamente americane pe teritoriul Rusiei. Zona rusă care putea fi lovită cu rachete a fost stabilita pentru a evita un dezastru umanitar în Harkov, nu pentru a le permite ucrainenilor să invadeze teritoriul rus. «A fost un șantaj din partea ucrainenilor», spune un ofițer de la Pentagon. Americanii ar fi putut renunța la acoperirea acestei invazii. Dar știau că, dacă vor face asta, s-ar ajunge la o catastrofă. Neprotejați de HIMARS și informațiile americane, soldații ucraineni din Kursk ar fi pierit până la unul”.