Asta e, Strugațky vine el ce vine să-mi spună secretul politicii de ieri și de azi și de mâine. Asta după ce s-a întâlnit în mare secret, zice el, cu venusienii care-și fac de cap în Afganistan și în Siria! Vine direct de la Petrograd. Așa zice. Bine, bine, de la Petrograd s-a dus până la Budapesta, de la Budapesta s-a dus până la Sofia, de la Sofia la Istanbul. M-am uitat pe Youtube, i-am zis. Te-ai uitat? Da. Nu te-am văzut. Nu m-ai văzut, se miră Strugațky, adică se face că se miră. Păi sigur că nu l-am văzut. Păi dacă n-a fost la Istanbul, cum să-l văd?
Și ne certăm așa vreo două ceasuri, de parcă ne-am cunoaște de-o viață. Dar dacă ne cunoaștem de-o viață, ce zici de asta? Stăm pe malul Dâmboviței. O să treacă un crucișător american către Podul Basarab. Trece și gata. Rușii mei îl iau chiar acum în cătare de la Petrograd, uite-așa îl iau în cătare, zice Strugațky. Dar să nu zici la nimeni, zice Strugațky, îmi șoptește. Face pe nebunul! Nici n-au auzit rușii de el. Nu-l bagă nimeni în seamă, m-am prins eu, se dă el așa mare precum Becali, așa trebuie să fie. Acesta-i chichirezul, să te dai mare.
Vezi că pun ăștia de la Interne mâna pe tine și te lasă fără pașaport și te trimit înapoi în Rusia legat fedeleș sau fac ei un schimb, ceva de spioni, de prizonieri, de transfugi, vai de capul tău. Conspirativ, nevoie mare Strugațky, hai că-mi placi, vezi că ți-a trecut prin cap, să-mi dai unfriend pe Facebook!
– Dar de ce simt nevoia oamenii să conspire? întreabă unul, domnul Pompiliu, sau Moreaugarin, sau Barzoti, sau bucătarul de la Mambo Pub, sau poate Don Pasqualedo, așa întreabă, visător, mucalit, zărghit, aiurit, vârtos întreabă sau, dimpotrivă, molatec.
– De ce simt nevoia să ascundă? întreabă altul, vicontele Blimberi, sau Di Giorgio, sau beltonianul Arbuzov, sau Potloghin de la brutărie, cum mai întreabă, pe un ton arogant, umilit și umilitor, fandosit, așa întreabă, că ce, e greu să întrebi, e greu să pui o întrebare pe lumea asta, să te bagi în seamă… Să te ascunzi după cuvinte!
– Să se ascundă? Dar ăștia fac totul la lumina zilei! zice unul nervos, Temutul Caligarri, un comerciant de pânzeturi rare, sau unul pe nume Zibin, sau melcul cu cochilie de lumină veche, sau comisarul Mallory, sau doctorul acvatic, uite-așa întreabă ca să se afle-n treabă, întreabă, întreabă, că ce, că cum, în ce fel, de ce, de unde, până când, oarecum, de ce, ce, întrebări din astea sucite și sucitoare că doar nu doare, vai, nu doare!
– De ce vor să aibă secrete? întreabă o duduie coborând din tramvai la Gara de Nord.
– De ce complotează? întreabă Bobolina foarte serioasă ascunzându-și zâmbetul pe sub fusta de poplin, coborând de pe bicicletă, zburând cu umbreluța ei portocalie pe deasupra Cișmigiului, făcându-ne bezele.
– De ce construiesc fantasme? întreabă farmacistul Iamandi care are leacuri și pomezi pentru visători, pentru răi platnici, pentru cufuriți, pentru zurbagii.
Ăștia, cufuriții, niște zgârie-brânză. La minister? Acolo îi găsești. Nu au timp de tine, sunt importanți. Aleargă pe scări. Se dau cu liftul. Liftul scârțâie periculos. Nu se cumpără lifturi noi, nu se fac autostrăzi, nu cumpărăm petale de trandafir. Nu sunt bani. Toată lumea urlă de nebună la minister, nu sunt bani.
– De ce e nevoie de societăţi oculte? vrea să știe Camilcar de la revista culturală locală, vrea să știe el așa, nu că i-ar trebui vreun răspuns, ci ca să se înfioare nițel, să rupă atmosfera provincială, așteptarea asta a nimicului, a stătutului.
De ce e nevoie de societati oculte? Pentru ca daca n-ar exista O ar fi toate CULTE, zise Pantelimonada cu emfază. Spre exemplu cultul Baptist in realitate e ocultul Baptist. Cultul celor care vând iluzii e ocultul vânzătorilor de iluzii. Comesenii il privira pe Limonada cu admirație, ceva de genul: fluturii sunt animale sau ființe cu aripi bipede? Grea intrebare. Dar ce ar fi ca sa-l întrebe pe Limonada. Limonada ii uimi, ca de fiecare dată de nastere: fluturii sunt fiinte care merg pe aer, deci ei sunt antemergatorii revoluției rosii cu nuante portocalii spre violet degential si anual. Ca sa ca fie mai clară explicația mea, zise Limonada, i-as compara pe fluturi cu o poșetă de damă in care se arunca la întâmplare o pereche de ochelari de vedere că pânză din ea sa poata privi mai obiectiva continutul buzunarele. Tare,zise spiterul de la spita carutei abandonată pe marginea drumului comunal spre orășenesc. Dar, continua el, cum ne va afecta aceasta descoperire nivelul de trai actual si prezent,căci despre trecut nu am curajul ca să ridic vocea si ochii spre cerul fără stele de general? Simplu, zise Limonada. Prin creșterea debitului Dunării pe teritoriul țării si prin ridicarea dreptului de libera practica a avocaților din biroul tovarășului deputat de județ, fără capitala ridicată la nivel de municipiu. Clar!Clar de luna, zisera ceilalți, după care mai comandara o porție de alegeri locale si una de tablete generale cu sediul în Băneasa lui Tataneasa.
POLITICA se numeste DOAR cea din PREZENT .
POLITICA TRECUTA … se numeste DOAR … istorie .
POLITICA VIITOARE … se numeste DOAR … ‘ce ESTE MICa si BATE la USA tarii ‘ ?