Secretul sărbătorii de azi

Dacă ar fi să mă iau după titluri, în România totul este devastator, catastrofal, în ultima zi, extraordinar, unic etc. Totul se joacă azi! Titlurile senzaţionaliste (fără vreo legătură adesea cu articolul) încearcă să mai atragă 2-3 cititori şi să mai ţină în viaţă o presă muribundă, subfinanţată cronic. Adevărul este că 1 decembrie 2016 e o zi banală. Doar că lumea va sta acasă, într-o scurtă vacanţă, făcînd un bridge pînă duminică inclusiv. Va fi cea mai lungă zi a anului. Cred că se va ajunge în curînd să se lucreze cam 7-8 zile pe an. Restul zilelor le vom sărbători – de ziua sarmalelor, de ziua fraierilor, de ziua corbilor etc. Motive se găsesc destule să stăm acasă, să ţinem fabricile şi birourile închise. Şi de unde luăm lefuri şi pensii!? Ce treabă avem noi, statul trebuie să plătească! Conu Leonida ştia perfect lecţia asta! Pensia lui era başca!

Şi de ar fi numai asta. Niciodată nu a fost pace de cînd Parlamentul a stabilit 1 decembrie zi de sărbătoare naţională (preferam 10 mai, vreme frumoasă, o mare tradiţie). Nu reuşim să ne adunăm de acest 1 decembrie, nici să ne bucurăm, nici să avem o stare de sărbătoare în suflet. Văd că maghiarii dau declaraţii amărîte despre această sărbătoare românească – 1 decembrie – care le aminteşte de 1918 şi Alba Iulia. Pentru ei nu e o zi fericită. 1 decembrie 1918 a fost pentru ei o tragedie naţională – au pierdut Transilvania. Maghiarii nu văd cu ochi buni ceremoniile şi paradele militare. Îi înţeleg. Poate soluţia bună ar fi să fie refăcut Imperiul Habsburgic (nu austro-ungar), cu capitala la Viena, cum a mai fost. România întreagă ar trebui să facă parte, pînă la Dunăre şi Marea Neagră. Asta e una.
Alta. Mereu de 1 decembrie a izbucnit un scandal, o dispută. S-a întîmplat o mojicie, un atac, a apărut un pamflet, s-a huduit. Politicienilor nu le stă bine dacă nu se fac remarcaţi prin ceva cînd ştiu că televiziunile sunt cu camerele pe ei. Şi e vorba de sufleţelul nostru, de patrie, de steagul tricolor glorios! Acum mai avem pe cap, dragilor, şi campania electorală cînd orice ieşire în decor e aducătoare de voturi. Nici în acest an nu e pace. Faptul că penalii nu au fost poftiţi să participe la ceremonii a pus gaz pe foc. Iohannis a jucat tare la mutarea asta. A vrut să facă diferenţa.

Cred că pentru Klaus Iohannis ar fi fost mai bine să nu intre în rahatul cu penalii. E un discurs răsuflat, de anii ’90 timpurii. Mai sunt 11 zile pînă la scrutin şi nu era deloc nevoie de încă o controversă. Cei trei şutuiţi – Dragnea, Ponta, Tăriceanu – au cîştigat voturi cu ocazia asta. Multe/puţine, nu ştiu. De pierdut, nu au pierdut. Remarc în acest context că pentru unii capitala e Bruxelles, nu Bucureşti. Acolo vor să arate frumos la poză. Cei trei D, P, T ar vrea şi ei, dar nu prea ţine. Acum însă pot poza în ostracizaţi, în victimele Sistemului etc. Iohannis e acuzat de abuz, că vrea toată puterea, că nu e democrat, că încalcă legile, că nu va ţine cont de rezultatul alegerilor parlamentare şi va instala la Palatul Victoria guvernul său (necesar realegerii sale în 2019). Poveştile astea se cunosc. Le vîntură 24 din 24 de ore pesediştii de frunte şi acoliţii lor din mass-media plătiţi din casieria partidului.

Nu prea mai ştim să ne bucurăm, să fim sobri, moderaţi, uniţi. Aşteptăm şi azi măcar o repriză de huiduieli. Orice prilej e bun să scoatem cuţitele. Foarte mult Caragiale în acest incident! Cearta face parte din ADN-ul naţiei. Parada de azi nu prea emoţionează pe nimeni. Tot la derizoriu, tabloid, cancan, am ajuns. Se bifează încă o acţiune la Ministerul Apărării. Televiziunile se vor arăta lumii ca mari patrioate şi vor năvăli în casele noastre cu imagini şi comentarii festive. Adulţii vor bîrfi politichie subţire la o bere în faţa micului ecran. Numai copiii se vor bucura, atît.