Șefi și vasali

De fapt, nu mai miră nimic în legătură cu politicienii noștri. În 27 de ani am văzut prea multe. Am avut invitați în talk-show-urile mele TV toți liderii care s-au perindat prin cele două palate, la vîrful partidelor. M-am frecat de ei, ne-am intersectat…

I-am văzut cum se ridică, cum promit, cum ratează, cum se scufundă în ipocrizie și corupție. Nu știu dacă măcar unul a scăpat fără să fie amestecat la un moment dat în chestiuni dubioase. Rar mai găsești un om, adică pe cineva rămas cît de cît întreg. Am auzit adesea, ca o justificare – Așa e și România! În traducere liberă: clasa politică este exact așa cum este societatea românească din care s-au ridicat miniștri, parlamentari etc.

Observația esențială este că lumea românească este una a clanurilor. Oameni nu se așază pe instituții, ci alcătuiesc spontan, ca insectele, clanuri, găști, mafii. Cu membrii familiei întîi, apoi cu prietenii, cu colegii de școală. O relație de vasalitate se vede peste tot – adică șef gardat de o mînă de curteni. Fidelitatea față de stăpîn, de naș, este în această lume totul. Este singura care te ajută să supraviețuiești. Firește, dacă îți alegi patronul potrivit. Pe acest fond, suspiciunea, paranoia, lașitatea domină peisajul uman al așa-zisei elite politice. Și știu ce spun.

De aici derivă inconsistența acestor personaje care se înghesuie pe culoarele politicii, sedii de partid etc. Este inutil să te apropii de careva, să îl atragi într-o discuție de fond. Încep să șoptească, obsedați că sunt ascultați de servicii sau dușmani.

Se fac că nu te aud, și – ciudat – dacă întinzi mîna să îi atingi, dai de fum. În atîția ani de politică le-a căzut carnea de pe oase, apoi oasele s-au calcinat. A rămas din ei aburul, ca la fantome. Este în acest fenomen probabil traducerea vizibilă a fugii de răspundere, a fricii de orice. Este o logică a supraviețuirii mărunte de pe azi pe mîine. Recent, am asistat fără să vreau la o scenă între doi politicieni de vază. Se schimbau impresii despre ultimele evenimente. Unul părea mai semeț și emitea sentințe grave. Celălalt se arăta mai relaxat. Acesta a spus la un moment că se duce să îl întîlnească pe șeful partidului care la biroul lui convocase o ședință. Celălalt, semețul, a pălit. Se temea că spusese ceva necuvenit care l-ar deranja pe șef. S-a pleoștit și l-a rugat cu juma de voce să nu îi spună șefului că s-au întîlnit și au stat de vorbă, să nu îi citeze opiniile.

Cam asta e, domnii mei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Stelian Tanase 126 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.