„Îmi pare rău că n-am luat mai multă şpagă.” Propoziţia antologică la un funcţionar public a fost rostită în penitenciar şi îi aparţine primarului din Jucu (comuna cu fabrica Nokia!). Nu are rost să mai revenim şi asupra cazului de la Craiova, cu Antonie Solomon în prim-plan. Se vorbeşte deja că un alt primar dintr-un mare oraş al României ar fi procedat la fel ca Solomon.Ar fi pretins şi ar fi luat mită de la Cornel Penescu pentru o altă autorizaţie de construcţie necesară unui alt magazin. Şi că acesta ar urma să fie reţinut în curând, urmând să se întâlnească la Rahova cu Mircia Gutău cu primarul de Jucu şi cu Antonie Solomon. Şi cu alţi primari din diverse comune şi oraşe ale României aflaţi la mititica din aceleaşi raţiuni. Mai ieri a fost trimis spre instanţe şi dosarul lui Radu Mazăre.
Florentin Pandele are şi el pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti un dosar de corupţie. Sechelariu a fost şi el la un pas de a poposi încă o dată după gratii. Nu are rost să continui cu lista primarilor agăţaţi în cauze penale. Sunt mulţi, foarte mulţi, dar oricum mult prea puţini faţă de ce dezmăţ au desfăşurat de-a lungul anilor.
Marile tunuri s-au mutat de la Guvern la periferie, în localităţile mai mari sau mai mici. Din cauza reţelelor de corupţie, românii nu şi-au putut recupera bunurile, mai ales cele confiscate de comunişti. În primării şi în jurul primarilor s-au constituit cercuri de interese. Ele controlează toate lucrările din comunităţile locale. Umflă preţurile. Şi la termoizolarea blocurilor (ca la sectorul 3!), şi la întinderea covoarelor de iarbă (ca la liberalul sector l).
România este sufocată de acest tip de existenţă. Toate formalităţile birocratice costă. Pe bani buni poţi să ieşi cu câţiva metri mai spre mijlocul străzii, poţi să „înghiţi” trotuarul, poţi să te înalţi peste celelalte clădiri, poţi să-i deposedezi pe bătrânii neputincioşi de ce le-a mai rămas. Sunt mult prea firavi şi singuri pentru a se apăra de maşinăria statului devorator, maşinărie stăpânita de vânători de zestre, de hoţi de proprietăţi, de samsari imobiliari.
Localităţile s-au dezvoltat aiurea, oraşele mari s-au întins monstruos. În cele mai multe locuri nu se mai poate repara nimic. Iar lucrările făcute de primării ţin doar puţin după alegeri. Totul trebuie luat de la capăt, pe banii oamenilor din care un procent important porneşte pe calea buzunarelor personale ale primarilor şi ciracilor lor.
Tot ce se petrece acum în localităţile încălecate de asemenea personaje nu mai ţine nici de democraţie, nici de libertate, nici de spiritul comunitar. E doar adjudecarea puterii prin vot şi folosirea ei pentru binele unui număr restrâns de cetăţeni. Şi în dispreţul celorlalţi.
A devenit regulă şi mod de a fi. Când ai puterea pe mână iei cât poţi. Am ajuns în starea că şi oamenii te consideră prost sau fraier dacă ai venit şi ai plecat cu mâinile curate. Ce înseamnă asta? Că tunurile date la vârf, în România primelor privatizări şi a marilor contracte cu statul, au coborât până la sate şi comnune, până la omul de rând.
Mai jos decât furatul general al căciulii nu se poate coborî. Acesta este nivelul de la care ar putea începe reconstrucţia României. Sau neantul unei civilizaţii pe care ne mândrim să o socotim străveche şi plină de înţelepciune.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.