Separatism sau caricatură?

Un rezultat neașteptat al alegerilor parlamentare din 2023 din Spania au readus la viață un personaj care era pe cale să devină anecdotă. Fostul președinte fugar care a declarat independența Cataluniei a revenit după șapte ani la Barcelona, cu un mandat de reținere pe numele său, într-un oraș înțesat de polițiști, a ținut un discurs transmis în direct de televiziuni și apoi s-a făcut nevăzut, umilind întregul aparat al statului. În Catalunia, Flandra, Scoția și alte regiuni cu mișcări pentru independență pe principiul ”small is beautiful”, incidentul este privit cu atenție și simpatie. Mai la Est, după Kosovo, ultimele decenii arată însă ca asemenea lideri nu apar de nicăieri și rebeliunile lor duc la război, nu la amnistii și strângeri de mână în piața publică.

În octombrie 2017, președintele guvernului Cataluniei trecea Pirineii în Franța, ascuns în portbagajul unui autoturism. Carles Puigdemont, ales prin votul legislativului catalan cu un an înainte, tocmai organizase un referendum nerecunsocut de guvernul central de la Madrid, iar apoi declarase independența Cataluniei. Restul liderilor politici catalani pro-independență au rămas acasă, au fost arestați, judecați, condamnați la închisoare. Majoritatea au fost eliberați în 2021. Puigdemont, vizat de un mandat european de arestare, a speculat orice portiță juridică pentru a scăpa de extrădare a candidat și a devenit europarlamentar, ațâțând constant puseele separatiste de la Barcelona.

Venirea la putere a Partidului Socialist al lui Pedro Sanchez, în 2018, după ce Partidul Popular (cu o abordare dură a mișcării pro-independenta din Catalunia) a fost lovit de cel mai mare scandal de corupție din istoria democratica a Spaniei, a mai îndulcit situația separatiștilor catalani. Iar apoi au urmat alegerile din iulie 2023: socialistul Pedro Sanchez a vrut să se agațe de putere, iar pentru asta avea nevoie de cele doar șapte voturi ale partidului Junts, al lui Puigdemont. Prețul pentru aceste voturi a fost o amnistie generală pentru cei acuzați de rebeliune, ba chiar și terorism, în timpul evenimentelor din 2017. Și, după ce le-a transmis spaniolilor că nu aici intenționa să ajungă, Sanhcez le-a dat separatiștilor amnistia (adoptată în martie 2024). A fost criticat de dreapta conservatoare (cel mai important partid din Parlament) și extrema dreaptă, însă ulterior s-a aflat că și rivalii de dreapta urmăreau o înțelegere cu Puigdemont pentru a ajunge la putere. Criticii guvernului au acuzat că țara a ajuns să fie guvernată de fugarul Puigdemont, cocoțat pe cele șapte mandate de duptat.

La câteva luni de la legea amnistiei, în mai anul acesta, socialiștii premierului Sanchez obțin victoria în alegerile regionale din Catalunia. Cu sprijinul comuniștilor și al stângii naționaliste catalane, guvernul de la Barcelona este condus, începând de pe 8 august, de un socialist. Pentru prima dată după 14 ani, independentiștii nu mai au șefia guvernului și se află într-o minoritate clară în parlamentul regional. Că guvernul a urmărit o asemenea strategie sau a fost un joc al întâmplării, cert este ca dezbaterea privind amnistia care a acaparat politica spaniolă a avut efectul opus în Catalonia, deoarece a dezactivat mișcarea pro-independență și a pus capăt la ceea ce mai rămăsese din așa-zisul procés al independenței, fără a oferi separatiștilor un rol-cheie în formarea unui guvern. Una peste alta socialistul Salvador Illa este noul sef al guvernului catalan, Partidul Popular (anti-independență) a urcat de la 3 la 15 mandate, Partidul Vox, de extremă dreapta și anti-independență intrat pentru prima oară în parlamentul Catalan, cu 11 mandate. „Amnistia nu este un scop în sine sau un capăt de drum. Știu că este un pas discutabil și îi înțeleg pe cei care, din durerea amintirilor din 2017, simt această lacrimă. Accept acest lucru, dar este responsabilitatea noastră ca politicieni să facem acest pas, pentru că nu putem permite ca trecutul să închidă ușile viitorului. Sunt sigur că va contribui la o normalizare totală în Catalonia. Dacă există o dorință unanimă, sau majoritară, aceasta este aceea de a trăi împreună. Aceasta este dorința care inspiră acest pas și acesta este momentul”, spunea premierul Sanchez, după ce a obținut al doilea mandat, cu sprijinul separațistlor catalani.

Pe acest fond, la aproape opt ani de la fuga sa în portbagaj, Puigdemont, vizat acum de un mandat de arestare pentru frauda financiară, și-a făcut apariția în centrul Barcelonei, pe 8 august, exact în ziua în care parlamentul urma să aleagă nou lider al regiunii, după alegerile din luna mai. Este de menționat că, în mai, când fugarul a câștigat și el un mandat de deputat, a declarat că va urmări să redevină șef al guvernului catalan, în caz contrar urmând să se retragă din politică. A ținut un discurs de cinci minute, transmis in direct in Spania, spre uimirea întregii țări. Apoi, cu toată poliția regionala catalana (Mossos) mobilizată pentru a-l reține, cu toată mobilizarea poliției naționale și a serviciilor secrete, Puigdemont s-a făcut nevăzut în mulțime. Potrivit declarațiilor făcute de apropiații săi din partidul Junts, la momentul în care autoritățile au instituit filtrele rutiere și au declanșat marea vânătoare, Puigdemont intra în Franța. O zi mai târziu, aliații săi spuneau că a revenit in Belgia, la Waterloo. Iar unele publicații spaniole spun că se află încă ascuns în Catalunia.

Între timp, legislativul catalan îl alegea premier pe socialistul Salvador Illa, la diferență de două voturi și cu un vot neexprimat – cel al lui Puigdemont, liderul care a fugit in nou.

Evenimentele de joi de la Barcelona pot cauza mai probleme pentru guvernul Pedro Sanchez. Dreapta spaniolă, simpatizată de cel puțin jumătate din electorat, își exprimă indignarea că Puigdemont a scăpat dintre sute de polițiști. Au fost reținuți doi polițiștii din Mossos, bănuiți de complicitate. Politico.eu vrea să păstreze discuția la acest nivel, citând foști agenți ai serviciilor britanice care prezintă tactici clasice pentru a scăpa de filaj. Însă unii comentatori spanioli spun că este imposibil ca ramificațiile să nu ajungă până la nivelul poliției naționale și al serviciilor secrete. Poate fi oare și o strategie a premierului Sachez de a-l decredibiliza pe Puigdemont și a-i dovedi lașitatea, câtă vreme amnistia îi acoperă toate infracțiunile de care a fost acuzat în legătură cu referendumul pentru independență?

La Vanguardia scrie că, în mare parte din cei șapte ani petrecuți în exil, Puigdemont și-a construit imaginea unui erou al rezistenței în fața statului spaniol, pe care l-a ridiculizat de multe ori. Însă, odată cu adoptarea legii amnistiei și cu alegerile din luna mai din Catalunia, ținta atacurilor lui Puigdemont începe să dispară. Din politician-erou, el devine un aventurier, dacă nu o caricatură – un Roadrunner din desenele animate care îl păcălește pe Coiot (Curtea Supremă, Guvernul). ”Ești un laș sau ești liderul rezistenței? Ești o legendă sau un fenomen viral pe internet? Acestea sunt întrebările pe care ar trebui să și le pună. Într-o societate ca a noastră, compartimentată ermetic și în care fiecare înghite și crede doar ce îi convine, cele două imagini ale lui Puigdemont vor coexista, datorită lipsei dialogului”, scrie La Vanguardia.