Seri la Librăria Bastilia

Clubul călătorilor vă invită joi, 24 ianuarie, la ora 19.00, la “Voyage, Voyage”, la Londra: Un loc, o carte, un film, by Nadine Vlădescu. Călător invitat: Marcel Iureş. Nadine Vlădescu este traducătoare, călătoare, jurnalist cultural, interpretă de conferinţe şi scriitoare. Ea este gazda acestui club aparte, “Voyage, Voyage”.

Întâlnire cu Paul Bailey

Prozatorul britanic Paul Bailey revine la Bucureşti

Prozatorul britanic Paul Bailey, cel care, în urmă cu câţiva ani, mărturisea că România a schimbat cursul vieţii sale de scriitor, revine săptămâna aceasta la Bucureşti.

Lectură publică, şedinţă de autografe, vineri, 25 ianuarie 2013, ora 18.00, amfitrion Marius Chivu.

Paul Bailey se va întâlni cu cititorii din Capitală, unde va citi un fragment inedit din romanul aflat în curs de pregătire “Prince’s Boy”, o carte a cărei acţiune este plasată în perioada interbelică, fiind inspirată de destinul unor personaje reale din istoria României.

Paul Bailey s-a născut la Londra, pe 16 februarie 1937. În 1953, a obţinut o bursă de studii la “Central School of Speech and Drama”; între 1956 şi 1964 a lucrat ca actor. A fost Literary Fellow la universităţile Newcastle şi Durham, iar după ce a primit, în 1976, “Bicentennial Fellowship”, a călătorit în America, unde a fost, între 1977 şi 1979, Visiting Lecturer în English Literature la North Dakota State University. Printre distincţiile care i s-au acordat se numără “E.M. Forster Award” (1974) şi “George Orwell Prize” pentru eseul “The Limitations of Despair”. Romanele sale mai cunoscute sunt “At the Jerusalem” (1967; trad. rom. 1996), care a obţinut “Somerset Maugham Award”, şi “Arts Council Writers’ Award”, “A Distant Likeness” (1973), “Peter Smart’s Confessions” (1977), nominalizat la “Booker Prize”, “Old Soldiers” (1980; trad. rom. 1996), “Gabriel’s Lament” (1986), nominalizat la “Booker Prize”, “Sugar Cane” (1993), “Kitty and Virgil” (1998; trad. rom. 2005), “Uncle Rudolf” (2002, trad. rom. 2010, Humanitas). A coordonat “The Oxford Book of London” (1995), iar scrierile sale mai includ piese pentru radio şi pentru televiziune, două volume de memorii, precum şi două biografii.

„Dacă Fred Astaire ar fi fost romancier, s-ar fi numit Paul Bailey”, afirma Ali Smith.

Cu Nora Iuga în “Piaţa cerului” şi la “Porc cu piper”

Nora Iuga visând la Piaţa cerului

Luni, 28 ianuarie, la ora 19.00, scriitoarea Nora Iuga vine la “Porc cu piper”.

„Bucătăria este cadrul legal destinat exercitării libere a instinctului nostru de agresiune împotriva celorlalte forme organice existente în mediul înconjurător. Pe masa de bucătărie se spintecă, se toacă, se răzuieşte, se striveşte, se pisează, se jumuleşte, se jupoaie”, scrie autoarea.

“Publicată pentru prima oară în 1986, «Piaţa cerului. Jurnal de bucătărie» este una dintre cărţile cele mai curajoase şi, paradoxal, cel mai puţin cunoscute ale Norei Iuga. Cartea nu s-a bucurat la vremea apariţiei de atenţia pe care o merita: am putea spune că formula abordată de autoare în acest volum a părut prea exotică şi nu a atras atenţia decât în măsura în care vehicula o anumită solicitudine faţă de gesturile obişnuite, faţă de mişcările cele mai mărunte şi mai lipsite de fast ale unei persoane care, într-un regim totalitar tot mai sumbru, nu îşi face nici un fel de iluzie în legătură cu «rezistenţa prin cultură». De altfel, titlul iniţial al volumului, «Jurnal de bucătărie», a părut suficient de provocator pentru a fi eliminat de cenzură. Astfel, cartea s-a intitulat «Piaţa cerului», reproşul implicit al cenzorilor fiind lejeritatea titlului ales de autoare, nu îndeajuns de serios pentru o carte de literatură contemporană (sau poate că aceştia văzuseră provocarea tocmai aici, în bucătărie ca spaţiu privilegiat de Nora Iuga pentru această carte-experiment ce amesteca poezia, proza şi jurnalul într-un discurs rafinat şi lipsit de complexe).

«Piaţa cerului» apare la mijlocul unui deceniu în care literatura postmodernă câştigase deja teren, după luptele de impunere de la începutul anilor ‘80, mai cu seamă prin afirmarea autorilor 80-işti, la a căror literatură Nora Iuga se arată în permanenţă conectată, ridicând însă mizele prin problemele sociale pe care le pune inteligent şi subtil – regăsim în această carte atmosfera apăsătoare şi cenuşie a vremii, dileme identitare, problemele puse – cel mai adesea prin intermediul visului şi al reveriei – de o conştiinţă vie şi pătrunzătoare ce îşi ascunde dezolarea şi dezgustul în spatele unei aparenţe convenţionale, anodine. Subversivă tocmai prin simplitatea acestei poze – o doamnă trecută de prima tinereţe scrie în bucătăria ei de bloc comunist despre tot ceea ce o înconjoară şi despre imaginarul intim, despre viaţa sa de idealuri şi reprezentări, fiind întotdeauna prezentă din off o voce lucidă, care compătimeşte alături de cititor fără nici un fel de gest larg, fără nici o retorică explicită, într-o continuă frământare, într-o continuă căutare”, aprecia Claudiu Komartin.

Se va folosi masa de bucătărie din Librăria Bastilia ca să fie tranşată poezia. Rezultatul: uger de vită cu sos de muştar.