Ceea ce se întâmplă semnificativ în plan politic aparține intervenției serviciilor. Faptul în sine reprezintă linia anterioară a statului comunist, stabilind încă o dată cine a câștigat lovitura de stat din 1989.
Faptul că serviciile sunt obligate să urmeze un alt traseu stabilit prin lege, nimeni nu le poate interzice prin structurile infiltrate să determine rezultatul politic. Mai mult, serviciile sunt dependente de tot ceea ce se întâmplă, având în vedere contextualizarea lor prin mentalitatea securistă autentică a unui fost președinte.
Intersectarea serviciilor cu prestația așa-zis politică se vrea în nota păstrării unui parcurs paralel așteptării publice.
Aceste manevre au dus la prăbușirea strategică a vieții publice, sub toate aspectele, și la depopularea României.
Situația din PNL nu este foarte diferită de aceea din PSD, scoaterea din cursă a unor personaje fiind o foarte periculoasă operațiune pentru cei în cauză, legată tocmai de momentul acțiunilor police.
Persoanele aduse în prim-plan de servicii nu au fost niciodată reprezentative pentru democrație și nici pentru performanța intelectuală, în sens major.
Nu altfel stau lucrurile acum, PNL a devenit o pistă de încercare a dictaturii, chiar așa, prin însăși propaganda că ar fi prima forță politică, în fapt o farsă prin intermediul prerogativelor deturnate ale lui Klaus Iohannis.
Corespondenta situației PNL poate fi regăsită integral în manevrele lui Ion Iliescu, care a reușit să conducă prin manipulare și chiar teroare.
Acest gen de politică, prin intermediul serviciilor, pare imposibil de contracarat avându-se în vedere că majoritatea partidelor sunt formate din rețelele fostei Securități.
România se află într-o situație dramatică, lipsită de orice suflu democratic, angajându-se continuu într-o farsă ale cărei rezultate nu pot genera decât rezultatele din ultimii zeci de ani.
Ori nu aţi înţeles nimic, ori manipulaţi. Înclin să cred a doua variantă. Dacă „Serviciile” au fost mereu „cu un pas înaintea politicienilor”, şi chiar au fost încă din anii în care regimul ceauşist a devenit naţional-comunist şi a militarizat mai toată industria strategică, iar puterea şi lăcomia Puterii Reale creştea pe măsură ce cea politică slăbea şi sensurile Războiului Rece deveniseră clare (mai precis cine vor fi câştigătorii) atunci ce rost are atacul mizerabil la fostul preşedinte? Până unde este îngăduită lipsa de logică? O, da ştiu miturile create după 1989 nu se susţin fără aceste aberaţii.