Sever Voinescu: „Uneori, Băsescu dezamăgeşte…”

Purtător de cuvînt al lui Băsescu în alegerile prezidenţiale. Acum mîrîie contra ayatolacilor PD-L. Oare a aflat că sînt băieţii lui Băsescu? Situaţiunea şi mîrîiala

Reporter: Îi musai să dai şi din coate, dar să ai şi un obiectiv tare, nene, ca om politic?
Sever Voinescu: Nene, diferenţa o face obiectivul. Dacă dai din coate pentru mărunţişuri sau meschinării – precizez că meschinăriile pot valora şi milioane de euro – e una, dacă dai din coate pentru binele public, pentru interesul naţional sau pentru valori de deasupra noastră, precum Justiţia, e altceva. Stilistica datului din coate nu contează aici, ci obiectivul. Marele obiectiv poate transforma datul din coate în luptă eroică – micul obiectiv îl poate face să fie viermuială dezgustătoare.
Publicitate

Rep.: De ce te-am întrebat, tu mîrîi. Nimic mai mult.
S.V.: Am citit zilele astea editoriale semnate de oameni la ale căror păreri ţin mult şi toţi sînt nemulţumiţi că mîrîi, cînd ei s-ar fi aşteptat de la mine să strig în gura mare. Mîrîi, pentru că am impresia că situaţiunea se poate îndrepta cu mîrîieli. Mîrîi şi pentru că strigătul mai mult strică decît face bine, acum. Pînă la urmă, ce vrem? Nişte martiri frumoşi şi inutili care să ne dovedească ceva ce ştim deja foarte bine sau o scenă politică reformată, cu reguli şi oameni politici demni de Europa secolului al XXI-lea? Cînd o să simt că a venit vremea strigătului, voi striga. Dar strigătul e apelul de ultimă instanţă. Din cîte îmi dau seama, mai avem pînă acolo.

Nu vrea preşedinte. Nu vrea ministru. La cum arată PD-L azi…

Rep.: Nu te-au pus ministru, ştim. Ăştia puşi sînt jalnici, reşapaţi.
S.V.: Nu vreau să fiu ministru. Nu am vrut nici în iarna lui 2008, nu am vrut nici în iarna lui 2009. De ce nu admiri consecvenţa asta? Doru Baconsky şi Daniel Funeriu nu sînt nici reşapaţi, nici jalnici. Priviţi şi voi spre partea de guvern de unde răsare soarele şi vă veţi linişti puţin. Eu aşa fac.

Rep.: Spune adevărul: vrei să fii preşedintele partidului vreodată?
S.V.: Nu. Al PD-L, aşa cum e acum, nu aş avea nici o şansă să fiu, oricît de mult mi-aş dori. Aş vrea, însă, să pun umărul la construirea unui partid de dreapta puternic, articulat, eficient, sănătos din punct de vedere moral şi aprig din punct de vedere organizatoric. Un partid care să funcţioneze indiferent dacă are privilegiul de a avea un lider puternic sau neşansa de a avea un lider slab, un partid care să poată merge la liderul lui cel mai puternic şi să-i poată spune „Opreşte-te, e prea mult!“ sau să-i spună liderului său mai slab „Mergi înainte, sîntem cu tine!“. Un partid de dreapta, aşa cum sînt Partidul Republican american sau Partidul Conservator britanic – modelele după care gîndesc şi compar adesea. Am intrat în politică acum un an şi ceva cu acest gînd. Pînă acum, totul a mers conform planului meu. Vom vedea ce va fi. PD-L de astăzi va deveni partidul pe care vi l-am descris eu în viitor. Potenţialul de înnoire al acestui partid este uriaş. PD-L are un mare viitor în România secolului care abia a început. Sper ca toţi colegii mei să simtă asta.

Vezi interviul integral pe: caţavencu.ro