Sf. Cuvios Serafim de Sarov și Arsenie Boca

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi pe care i-a dat Biserica Ortodoxă Rusă.

S-a născut în 19 iulie 1745. La 17 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtute monahală. A fost tuns monah după opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, primind numele Serafim („înfocat”, „arzător”).

După moartea duhovnicului său, Sfântul Serafim a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la câţiva km de mănăstire. Acolo şi-a făcut o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, un loc care închipuia Sfântul Munte.

O mie de zile şi o mie de nopţi…

În urma unor ispite puternice, a hotărât să lupte ca stâlpnicii de odinioară şi a petrecut o mie de zile şi o mie de nopţi pe o stâncă în picioare, sau îngenuncheat, repetând fără încetare rugăciunea vameşului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Astfel, Sfântul Serafim a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.

S-a întors între semenii săi, plin de har şi lumină 

„După ce s-a făcut părtaş de bunăvoie Patimilor mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, timp de 47 de ani, trăind în asceză absolută, trecând pe rând prin starea de vieţuitor în obşte, sihastru, stâlpnic şi zăvorât, acest bătrân mic de statură, înveşmântat în alb, încovoiat pe toiagul său, s-a întors între semenii săi, plin de har şi lumina Sfântului Duh, pentru a îndeplini slujirea duhovnicească superioară, a stăreţiei spirituale, şi a devenit pentru tot poporul rus un adevărat ‘apostol’, martor şi propovăduitor al Învierii”. (Vieţile Sfinţilor)

O bucurie cu totul aparte…

Uşa chiliei sale era deschisă tuturor şi avea o bucurie cu totul aparte faţă de cei păcătoşi care veneau la el pocăindu-se.

Îşi saluta vizitatorii cu veselie, zicându-le: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”.

Blândeţea sa neobişnuită înmuia inimile cele mai aspre, umilinţa sa îi smerea pe cei mândri, făcându-i să verse lacrimi de copil. Pentru cei mari, ca şi pentru oamenii din popor, chilia sa era asemenea unui pridvor al cerului. O convorbire cu el sau o simplă binecuvântare deveneau adevărate întâlniri cu Dumnezeu, capabile să schimbe cu totul sensul vieţii lor.

„Datorită darului înainte-vederii, el citea în inimile păcătoşilor, dezvăluind cele ce ei nu îndrăzneau să mărturisească, răspundea la scrisori fără a le deschide şi ştia să dea fiecăruia sfatul, mângâierea, încurajarea şi mustrarea de care aveau nevoie.

Predat cu totul voii lui Dumnezeu, el le spunea, fără multă cercetare, primul cuvânt pe care i-l descoperea Dumnezeu, şi acesta era, totdeauna, cel mai potrivit pentru ei. Mila lui, izvorâtă din dragostea lui Dumnezeu care era în el, se revărsa asupra tuturor.

A vindecat în chip minunat pe mulţi, ungându-i cu uleiul din candela sa sau dându-le să bea din izvorul numit mai apoi ‘puţul lui Serafim’, aflat în apropierea mânăstirii, în ‘pustia cea apropiată’, unde îi plăcea să-şi petreacă după-amiezele.

I se aduceau atâtea cereri de rugăciune, pentru morţi şi vii, încât îi era cu neputinţă să-i pomenească pe toţi; de aceea aprindea pentru fiecare o lumânare, chilia sa fiind mereu încălzită şi luminată de sute de flăcări, închipuind sufletele credincioşilor”. (Vieţile Sfinţilor)

În calendarul creştin ortodox, Sfântul Serafim de Sarov este sărbătorit de două ori, la 2 ianuarie (1833), dată la care sfântul a trecut în veşnicie, şi în 19 iulie, ziua sa de naştere, precum şi ziua când a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1903.

Slujba de canonizare a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov a avut loc în prezenţa familiei imperiale, a ţarului Rusiei, Sfântul Mucenic Nicolae al II-lea (prăznuit la 4 iulie), a sute de mii de credincioşi şi a unui sobor de slujitori condus de mitropolitul Sankt-Petersburgului şi al Ladogăi, Antonie.

Maicuța Domnului și Sfântul Serafim de Sarov, ocrotitorii  Părintelui Arsenie Boca (28 noiembrie)

De curand tuns în monahism, Sfântul Parinte Arsenie Boca a cerut, în rugăciune, Domnului Iisus Hristos, un povățuitor înduhovnicit, dar nu a fost ascultat.

Maica Domnului, căreia i s-a rugat, l-a ascultat însă și luîndu-l de mână l-a dus pe un munte înalt, unde l-a dat în grija Sfântului Serafim  de Sarov, care trăise pe pâmânt cu 200 de ani înainte.

Mare dar a primit, aflăm din Acatistului Pr. Arsenie Boca, dar de protecție, astfel că, după un an, atunci când a venit de la Muntele Athos la Mănăstirea Brâncoveanu și a început munca de duhovnic ”s-a arăta înfricoșat… căci mai dinainte le știa faptele…” căci primise darul înaintevederii.

Părintele s-a întors în țară cu manuscrise ale Filocaliei, în limba greacă, contribuind la traducerea loc  fiind menționat de profesorul Dumitru Stăniloaie în prefața la prima ediție în limba română.

Părintele Arsenie Boca s-a îngrijit, de asemenea, și de coperti, de tipărirea și distribuirea primelor ediții a extrem de prețioasei Filocalii.

 

Anul acesta, Patriarhia Română împlinește  un secol de la înființare și  vor fi proclamați drept sfinți în calendarul ortodox mai mulți preoți mărturisitori. 

Arsenie Boca se numără printre aceștia.

Părintele Arsenie Boca s-a născut în data de 29 septembrie 1910, dar la sfârșitul lui noiembrie va fi zi de pomenire, întrucât creştinii  își sărbătoresc sfinţii în ziua în care au murit.

Așadar, pe 28 noiembrie, în cadrul unei ceremonii speciale va fi cinstit, cu parastas și colivă,  pentru ultima oară, Părintele Arsenie Boca pentru prima oară Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.

Considerat cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea, Cimitirul de la Mănăstirea Prislop, localitatea Silvașu de Sus, județul Hunedoara, e locul de pelerinaj  ce depășește cu mult toate celelalte care au legătură cu părintele Arsenie Boca, Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Sinaia, Izvorul părintelui Arsenie Boca, Chilia părintelui, Biserica din Drăgănescu.

Mii de credincioși vin în pelerinaj la mormântul său de la Mănăstirea Prislop,  din Țara Hațegului.

”Eu mă duc, dar acolo de unde voi fi  am să vă ajut mai mult  ca și până acum”, le spunea Părintele credincioșilor înainte să moară și care aum îl cheamă în rugăciunile lor.