Acum, ce să zic, ciocoimea post-decembristă se sparge-n figuri. Printr-un ciudat fenomen electromagnetic, se întâmplă fapte reprobabile. Ciocoii au caftan, au halat de mătase, au aere de domnișori, fumează marca lux, se văcănțesc pe croazetă și se țin de bârfe, ceva de speriat. Uite, asta, de exemplu! Toată lumea din București ştia că mâinile pe care le are Președintele Parlamentului o pornesc haihui pe străzi şi că ridică fustele femeilor şi că le gâdilă, neruşinatele chiar în față la Teatrul Național. Dar cum poţi să te superi pe nişte mâini? Am fi putut să ne supărăm pe parlamentar, dar el alerga de dimineaţă şi până seara după nori să găsească politica ideală pe care o visa de ani de zile pentru un ospăț de zile mari oferit parlamentarilor români. Poate că ieşise dintr-o ramă miraculoasă sculptată de Vivaldi în anul de graţie 1579. Sau poate fugise dintr-o capitelă cioplită de Bronsardi în anul 1235 şi încastrată în Templul Iubirii din Mauna Lao de călugări necunoscuţi. Președintele Parlamentului îşi îmbrăca surtucul ponosit şi-şi punea pe capul chel o căciuliţă împletită de domnişoara Margareta şi o lua la picior după nori, fredonând. Mâinile nu-l ascultau întotdeauna şi se desprindeau de trup hoinărind prin magazine şi prin baruri, pe Moșilor, pe Magheru, pe Dorobanți. Poliția Locală le-a arestat de câteva ori şi chiar le-a încătuşat, dar mâinile parlamentarului s-au eliberat nu se ştie cum. Pescuind barbuni în apele Lacului Herăstrău, pictorul Phoebus a văzut cometa Galo şi a înţeles că mâinile parlamentarului anunţau de fapt evenimente cosmice de vreme ce conturul lor se zărea foarte clar în coada cometei. Şi Mache, dirigintele poştei, vândută pe șest pedeliștilor, a văzut fenomenul şi l-a chemat pe groparul Eusebiu de la Cimitirul Belu să i se alăture. Bărbierul Ionel din Ferentari s-a dus şi el după ei şi l-a târât pe bulevard, la guvern, pe Puiu Agamemnon care era tot plin de spumă de bărbierit. Ne-am adunat cu toţii la Inter și am văzut norii colorându-se în fel şi chip şi am auzit o muzică fermecătoare coborând din inima lor. Puiu Agamemnon e unul dintre ciocoii noștri de vază. Are o super mașină extra blindată, are o amantă focoasă, învârte de toate felurile prin București, Londra și Paris. Fumează trabuc. Dar cu bărbierul Ionel i s-a înfundat. Nu știu care a zis că a venit Zavaidoc prin București prin Tunelul Timpului. Dar era numai Puiu Agamemnon, oacheș și ciocoit nevoie mare. Până la urmă s-au împăcat și a fost un fel de paranghelie la Circul de Stat unde a venit toată ciocoimea în frunte cu pesediștii, liberalii și useriștii. Așa se întâmplă la noi, nici fenomenele electromagnetice nu mai sunt ce au fost.
…ar fi trebuit sa poarte palariile din pozna ….