Tanti Aglaia își desface broboada înflorată, moștenită de la o mătușă de-a ei de la Prundu Bârgăului. Știi, zice, arătarea aia verde avea ochii așa de mari. Și a coborât dintr-un merțan din acela baban, nu? Cum să coboare din merțan? A coborât din cer. Din cer? Nu știam că pesediștii și peneliștii pică așa din cer, pe nepusă masă.
Dar nu era nici de la PDL, nici de la PSD, știu eu ce vrei să zici. Avem unul în sat, născut în sat, care a ajuns senator. E putred de bogat. L-au băgat la închisoare la Aiud și el a ieșit de acolo într-un an și mai bogat decât era, așa să știi, dar nu despre el e vorba. Dar despre cine? Despre arătarea aia verde cu ochii așa de mari. Poate că nu erau ochi, poate că erau lasere, ceva. Nu erau lasere că nu făceau fum, nu mai glumi aiurea. Venea de pe Marte, pricepi?! Și ce dacă venea de pe Marte?! Păi e ceva, nu?
Primarul a vrut să sune la județeană dar nu l-am lăsat. Și ce, te-a ascultat pe matale? M-a ascultat, de ce să nu mă asculte că doar l-am crescut de mic. Bun, și ce zicea arătarea. Păi nu zicea nimic, era lihnită de foame. Adică i-ai dat de mâncare, vrei să zici. I-am dat. Ce aveam și eu prin bucătărie. I-au plăcut plăcintele. I-am mai dat. A mâncat până la ultima firimitură. Apoi s-a făcut așa, o lumină verde, verde în jurul lui și a zburat înapoi în cer. Și gata? Păi gata, asta a fost. Și ieri a venit senatorul cu încă doi senatori de la un alt partid, unul din astea noi. Erau lihniți de foame. Și le-ai dat plăcinte. Le-am dat. De ce le-ai dat? Păi erau rupți de foame. Dar ce, ăștia n-au ce mânca? Păi n-aveau. Adică au plecat așa, teleleu prin țară și n-aveau mâncare la ei. N-aveau. Și ce căutau? Păi au întrebat de arătarea verde. Aha, făceau o anchetă. Nu făceau anchetă. Erau doar curioși. Adică vrei să spui că niște politicieni care sunt bogați din cale-afară erau așa, curioși? Dar ce, ei nu sunt oameni? N-am zis că nu sunt oameni. Așa e, n-ai zis. dar ai zis că-s bogați. Păi ce, nu-i așa? N-o să-mi spui mie acum că ești mort de invidie că politicienii sunt bogați peste măsură! Păi, recunosc, sunt invidios. Vezi, nu e bine.
Ce nu e bine, că ăștia-s bogați ceva de speriat sau că eu sunt mort de invidie. Nu, nu e bine că arătarea n-a mai venit. Am copt un cozonac uite-așa de dolofan. Asta te roade pe matale, acum? Că nu vine arătarea? Păi nu vine. Dar dacă vine? Nu vine, știu eu. De unde știi matale? Uite-așa, dintr-odată am început să știu niște lucruri pe care înainte nu le știam. Adică vrei să spui că arătarea verde ți-a transmis niște însușiri. Cam așa ceva. Bine, tanti Aglaia, te cred pe cuvânt. Stăm așa amândoi pe băncuță și vorbim de una, alta. Trece caravana electorală de la PSD. Mai trece caravana electorală de la PNL. Uite-așa trec zilele și nopțile.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.