Când într-o dimineaţă de vineri, din zidurile casei lui Balthazar au început să crească flori de portocal, Varujan Vosganian a mărturisit unui prieten că ar face dezvăluiri despre lumea politică, Mama Filoni a reuşit pentru prima oară să zboare fără aripi, pur şi simplu îşi agita braţele, o făcea în mod uniform astfel că îi puturăm asemui zborul cu cel al unui pescăruş. Gargali, flaşnetarul, se oprise lângă chioşcul de ziare şi-i povestea lui Balbus o istorie hazlie întâmplată demult în Japonia și despre Revoluția-Lovitură-de-stat-Invazie din Decembrie 1989 din România, Arhiducele Belfegore declară iritat că da, este vampir.
Hezal, frizerul-fără-foarfece, se aşezase pe un scăunel în faţa frizeriei sale şi privea încântat soarele nostru electric, Jari, lăptarul, îşi meşterea motocicleta fluierând un tangou şi nimic nu ne dădea de gândit asupra lucrurilor ciudate care aveau să urmeze. Varujan Vosganian îl sună pe Călin Popescu Tăriceanu și-i spuse, pe șleau că va face dezvăluiri catastrofale pentru politica din România, că nu mai poate să ascundă adevărurile cumplite, că e de datoria lui, de bun cetățean. Se spune că l-a sunat Traian Băsescu să-i spună, omule, las-o baltă, ne omori pe toți, ține-ți firea.
Apoi, de la o fereastră, ne strigă Damu, saxofonistul, era speriat de-a binelea şi obrajii i se umflaseră înroşiţi, părul îi era vâlvoi şi acesta fu primul semn al schimbării. Am alergat cu toţii sus pe scări, înghesuindu-ne, plesnindu-ne în joacă pe spate, curioşi, flecari, înamoraţi de senzaţional. Saxofonul lui Damu cânta de unul singur şi se simţea foarte bine, Damu îşi trecea mâinile prin păr, nervos, pe jumătate uluit, dintr-odată muzicuţa lui Jari, lăptarul, începu un marş vesel, un pahar de bere scoase un clinchet cristalin, deşi nu-l atinsese nimeni, un etaj mai jos începu să răpăie o tobă, Gargali ne strigă din stradă că flaşneta lui cântă şi de una singură şi că toate lucrurile o luaseră razna şi asta numirăm noi plini de bucurie Marele Carnaval. Gore de la Arsenal l-a sunat el, pe Varujan Vosganian, maestre, zău, te felicit pentru curaj, dar uite că Varujan Vosganian i-a zis numai două vorbe acolo, nimic concludent.
N-au întârziat să apară din nou măştile, focurile de artificii, dansurile nebune, apoi începu să se vorbească despre o gaură neagră prin care ar fi venit ceva sau cineva, ciudat, frumos, hazliu, o mulţime de sunete fiinţe sonore, inteligente, vai, mi-am spus, ce prostie, am privit în jur, casele lor muzicale treceau printre noi, pantalonii mei îngânau un cântec din copilărie, gardurile, pantofii, automobilele, becurile, şi aşa mai departe, cântau, şuierau, râdeau, sonarienii păreau paşnici, plini de farmec şi foarte grăbiţi să ajungă în alt univers, s-au rostogolit mai departe duşi de ecoul primului sunet de după Big-Bang şi iată că eu însumi, chiar acum, ies din această maşină de scris şi voi pluti o vreme prin camere, apoi pe fereastra larg deschisă amestecându-mă cu zgomotele străzii …
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.