Sfârșit de an nu tocmai bun pentru industria românească

În luna noiembrie, comenzile din industrie au continuat să scadă sensibil, iar volumul producţiei a rămas nemişcat la nivelul lunilor octombrie şi septembrie, se arată în „Barometrului Industrial” pentru luna noiembrie 2018, realizat de IRSOP împreună cu Facultatea de Management a SNSPA. Prima cauză a declinului este chiar sfârşitul de an. Datele istorice ale Barometrului arată că în mod tipic activitatea în industrie are un parcurs sezonier. Scade spre sfârşitul anului şi începe să-şi revină în februarie sau martie anul următor. A doua cauză ar putea fi creşterile slabe înregistrate în zona euro în trimestrul III din 2018, cu impact direct asupra comenzilor către industria românească. Un al treilea factor îl reprezintă probabil avansul puternic al costurilor de producţie în 2018. îndeosebi creşterea salariilor şi a preţurilor la materii prime. Cu cât scăderea de la sfârşitul anului este mai puternică cu atât revenirea din anul următor e mai târzie şi mai slabă. Spre exemplu, în noiembrie 2017, volumul producţiei ajunsese la 62 de puncte. În decembrie s-a contractat puternic ajungând la 44 de puncte. A fost nevoie apoi de 3 luni ca industria să revină şi să atingă 65 de puncte în martie 2018.

Începând din 2014, în fiecare lună, IRSOP şi SNSPA întreabă un eşantion de manageri dacă în firma lor producţia, comenzile, stocurile, angajările şi alţi
parametrii au crescut sau au scăzut faţă de luna precedentă. Un index bazat pe raportul net dintre răspunsuri semnalează expansiune dacă trece de 50 de puncte şi contracţie dacă scade sub 50.

Producția

Volumul producţiei a stagnat între octombrie şi noiembrie la 57 de puncte, ceea ce înseamnă că în ultimele 3-4 luni cererea nu a depăşit nivelul reproducerii simple a producţiei, iar activitatea nu a scăzut, dar nici n-a crescut. Stocurile s-au contractat de la 49 de puncte în septembrie, la 44 în octombrie şi au revenit la 48 în noiembrie. În general, pentru a minimiza costurile, firmele menţin stocurile relativ constant sub punctul de echilibru, mai mult spre contracţie, decât spre expansiune. Dar când se produce în serie, contracţia stocurilor reflectă o perioadă mai lungă de cerere scăzută. Comenzile neexecutate se află tot în zona de contracţie, dar au crescut de la 42 de puncte în octombrie la 47 în noiembrie. Creşterea apare ca efect al sfârşitului de an când se accelerează ritmul de predare a produselor executate.

Cererea

Comenzile noi au scăzut de la 59 în septembrie, la 56 în octombrie şi 53 în noiembrie. Tiparul istoric arată că scăderea cererii va continua în decembrie, ajungând cu mare probabilitate în zona de contracţie, sub 50 de puncte. Acest indicator merită o atenţie specială. Nivelul la care scade cererea în decembrie
permite estimarea timpului necesar industriei de a depăşi faza de declin şi de a depăşi creşterea medie anuală. Comenzile pentru export au scăzut şi ele de la 57 în octombrie la 52 în noiembrie. Aici a intervenit o schimbare bruscă a tiparului existent. În octombrie, comenzile interne scădeau, iar exportul creştea. Nu era o evoluţie ideală, dar reuşea totuşi să menţină intactă o ancoră importantă pentru creşterea industriei – exportul. În noiembrie însă, scăderea cererii s-a generalizat si a cuprins şi exportul. Importurile de materii prime au continuat să scadă de la 62 în septembrie, la 59 în octombrie şi 55 în noiembrie. Scăderea survine pe fondul reducerii generale a cererii interne şi externe.

Forța de muncă

Numărul de angajaţi s-a contractat în noiembrie la 46 de puncte, faţă de 50 în septembrie. Tiparul istoric al datelor arată o tendinţă generală de scădere a
numărului de salariaţi în perioada noiembrie-ianuarie. Explicaţiile cele mai probabile sunt sezonalitatea, scăderea generală a cererii şi o posibilă tendinţă a
managerilor de a compensa creşterea costurilor salariale prin diferite forme de disponibilizare.

Costuri și venituri

Costurile de producţie continuă să rămână la un nivel ridicat – 69 de puncte, deşi au scăzut cu 3 puncte faţă de octombrie când aveau un nivel record de 72 de
puncte. Scăderea e explicabilă în condiţiile reducerii comenzilor şi a stagnării volumului producţiei. Preţurile încasate de firme pentru produsele lor au scăzut şi ele uşor de la un index de 60 de puncte în octombrie la 58 în noiembrie. În condiţii de cerere fluctuantă, firmele nu reuşesc să susţină stabilitatea sau creşterea pe termen mediu a preţurilor pentru produsele comercializate.

Așteptările

Indexul global de optimism al managerilor a urcat de la 61 în octombrie la 64 în noiembrie. Ar putea să pară curios în condiţiile în care se multiplică semnalele de încetinire. Datele istorice arată însă că în general managerii devin mai încrezători în perioada noiembrie – ianuarie, indiferent rezultatele economice ale momentului. Există două explicaţii. Prima este legată de ciclurile macro-economice ale activităţii din industrie. Managerii ştiu că de regulă, activitatea se amplifică începând cu luna februarie sau chiar ianuarie, în funcţie de contracte, şi poate atinge vârfuri semnificative până spre mijlocul verii. A doua explicaţie este că în preajma începutului de an aşteptările managerilor pentru anul care vine sunt mai puternic legate de viziuni pe termen lung, iar proiectele de perspectivă sunt de regulă mai optimiste decât anticipaţiile pe termen scurt.