Nu este pentru prima oară când scriu despre neputințele noastre de tot felul sau când mă întreb cum Dumnezeu reușesc unii să facă, să răspundă, să îndrepte, să repare în scurtă vreme ceva ce trebuie împlinit sau corectat și nouă ne trebuie ani de zile până reparăm un pod de 10 metri.
M-am bucurat sincer când am aflat că, în fine, suntem și noi în rând cu lumea și punem pe picioare un program de vaccinare cap-coadă, care să ne scoată mai repede din cumplitul impas în care ne aflăm. Și noi și întreaga lume. Mi-am adus aminte, cu nostalgie, de începuturile ca medic de țară, când campaniile de vaccinare deveneau o adevărată obsesie, fiindcă trebuiau foarte bine pregătite, cu eforturi deosebite, care nu-ți lăsau loc pentru reverii și aproximații. Nu era vorba de administrarea propriu-zisă a vaccinului, ci mai ales de întocmirea documentului princeps, CATAGRAFIA, respectiv lista tuturor celor care urmau să fie vaccinați, fiecare dintre ei cu mulțimea de date de care erai obligat să ții seamă. Sanepidul era neiertător.
Suntem în plină campanie de vaccinare antiCOVID, o acțiune deosebit de complexă și deloc simplă, mai ales ținând cont de condițiile speciale de transport și depozitare, mai puțin obișnuite, pentru vaccinul Pfizer. Am aplaudat faptul că întreaga campanie a fost încredințată armatei, pentru care rigoarea, disciplina și deciziile sunt la ele acasă și am apreciat că acțiunea a intrat în coordonarea unui tânăr și entuziast specialist, garanție a reușitei.
Am fost la curent cu elaborarea plină de logică a planului cu cele trei etape, am urmărit sosirea primei tranșe, zise simbolice, de zece mii de doze, a convoiului de mașini speciale cu care erau transportate, ba am luat parte, pe viu, cum se spune, la vaccinarea primilor noștri compatrioți. Bravo ! Nu am cârtit deloc față de latura oarecum festivistă a acțiunilor fiindcă, în asemenea situații, exemplu personal capătă o semnificație importantă. În sfârșit, socoteam că este o acțiune care va merge ceas, fără sau cu cât mai puține frâne, piedici sau accidente.
Nu neg că primul semn de zdruncin al încrederii în succesul acțiunii a înflorit încă de la recepția dozelor simbolice, când s-a afirmat că din cele zece mii vor fi folosite doar șase mii și restul vor fi păstrate în rezervă. M-am crispat la gândul unor manevre de subsol (treabă românească !), cu atât mai lipsite de logică cu cât era anunțată sosirea în zilele următoare, a tranșelor mari, de peste o sută cinci zeci de mii de doze. Mi-am zis că, totuși, nu era posibil să nu existe o rațiune a rezervelor și că vinovată era mintea mea, incapabilă să perceapă reaalitatea.
Din păcate, gândul că pe undeva lucrurile încep să se deterioreze și-a făcut loc tot mai insistent în conștiința mea și n-a trebuit să mă duc cu raționamentele prea departe. Știrea că la o săptămână de la debutul sesiunii de vaccinare, din cele 150.000 de doze primite, 137.000 au rămas nefolosite, faptul că aparțin, totuși, etapei a II-a de vaccinare, care va începe în puține zile și nu am fost contactat și întrebat dacă vreau ori nu să mă vaccinez, dacă sunt în localitate, dacă am ceva probleme, dacă mă pot deplasa, să știu unde va funcționa centrul de vaccinare cel mai apropiat și data, fie și cu aproximație. M-am interesat la prieteni și cunoscuți, dar toți se aflau în aceeași situație cu mine. Probabil că, fiind o acțiune coordonată de armată, medicul de familie nu era implicat.
Nimic nou sub soare. Câte puțin câte puțin, realitatea și-a arătat adevărata față. Hâdă. Într-o săptămână, s-au vaccinat în jur de 13.000 de persoane. Ce frumos ne stă pe locul 24 printre națiunile lumii, cu 0,06% ! Cum Dumnezeu a putut Israelul să vaccineze mai bine de 10% din populație ? Urmat de Islanda, Germania și altele ? Să ne mângâiem că Franța stă mai prost decât noi ? Mai mare rușinea !
Au apărut, tot mai frecvent, știrile despre centrele de vaccinare închise în nasul celor deja planificați, că nu știu cine din Timișoara a aflat că centrul de vaccinare se afla la 60 de kilometri de oraș, ba domnul colonel Gheorghiță a acceptat că la început de campanie, au apărut niște sincope pe care și le-a asumat, dar ne-a asigurat că lucrurile vor continua în foc continuu, fără alte accidente și că vom … și vom … și vom … Mai mult ne-a și spus că insuccesul nostru față de alte țări, poate fi justificat de prin faptul că populația noastră de peste 65 de ani nu se află concentrată, grupată, în unități de îngrijire, ceea ce ar facilita vaccinarea în serie.
Să ne întrebăm cum se face popularizarea unui eveniment de asemenea importanță ? Cum sunt antrenați oamenii ? Ați citit afișe peste afișe pe panourile existente ? Ici și colo câte unul. Sunt abonat la câteva ziare locale și centrale. Credeți că abundă vreunul în informații utile pentru cititor ? Credeți că puzderia de televiziuni, practică o campanie țintită în favoarea vaccinării ? Vă închipuiți cât de informată și pregătită este populația din mediul rural.
Nu e nefiresc să mă tem că milioane de doze de vaccin achiziționate de statul nostru, vor umple depozitele frigorifice.
Îmi pare rău s-o spun dar cred că din capul locului s-a adoptat o strategie (doar suntem la armată !) greșită. Pe sens invers. Nu individul, cetățeanul, trebuie să ceară să se vaccineze și să caute drumurile către siringa cu vaccin. Dimpotrivă, artizanii vaccinării trebuie să vină în întâmpinarea fiecărui cetățean. Ei dețin mijloacele și pârghiile întregii acțiuni, ei trebuie să cunoască în amănunt, să treacă prin filtrele lor toată populația unei zone, a unui sector. Și cred că fără o colaborare între organizator și medicul de familie, mediată de DSP, eșecul e garantat. Tare m-aș bucura să știu că așa ceva a existat și mai există.
Îmi pare rău, intenționam să salut apariția unui proaspăt general.
La loc comanda !
P.S. Într-un articol mai vechi, publicat în ”Monitorul”, reproșam guvernului Orban că deși a primit niște miliarde de lei pentru combaterea COVID, nu s-a învrednici să acorde câteva milioane necesare testării vaccinului românesc de la OncoGen Timișoara, al echipei profesorului Virgil Păunescu. Aflăm de ultimă oră că el va fi testa în Germania. Bravo nouă !
Mai nene in libertate ordinile nu se mai executa fara comentarii, ci mai întâi se comentează și apoi se lasă pe maine că poate nu mai e valabil. La români numai sărbătorile contează și zilele libere la funcționarii plătiți regește. Cât privește pregătirea militară a medicilor militari, ea lasă mult de dorit. Centrele de vaccinare trebuie conduse de militari infanteriști nu medici.
HAI SIKTIR MENGELE ORDINAR ! SA TE VACCINEZI TU SI FAMILIA TA SI SA RAGETI PRECUM MAGARII IN SCURT TIMP #MITUITII DRAQ !! VOI NU SUNTETI MEDICI BHAAAAIIII !!! SUNTETI TOTI NAZISTI !!
Ați văzut la televizor vreo discuție despre faptul că vaccinurile covid folosesc copiii avortați? De ce nu se discută despre acest subiect? De ce la reclamele provaccin nu spun că vaccinurile folosesc acești copii?!
Simplu.In Rominia euriopeana,Rominia norr-maa-laaa,Rominia lucului binee fecut e o mare fala si motiv de lauda daca ,,descurcaretii,,reusesc sa se fofileze de raspunderi si arunca totul in carca altora considerati prosti si fraieri.Toata ,,filozofia,,multor bugetari e sa reuseasa la servici sa stea degeaba cat mai mult timp posibil.Im Romania bugetarului nea Klausica von Sparanghel avem sloganul ..Timpul trece,Leafa merge,Noi muncim cu drag.Si ce daca prostii si fraierii trag la saiba ca boii pana nu mai pot?Ghinion.Vin altii proaspeti si buni de jug,in timp ce ,,descuraretii,,tot tari in gura si fraieri de meserie raman.Rominia euriopeana,Rominia norr-maa=laa,Rominia lucului binee fecut.Pas cu Pas..spre Dezastrul Final.
Sint curios cam cati dintre noi cred ca odata ce ne vom vaccina o sa devenim imuni si nu vom mai contracta acest virus.De fapt timpul le va rezolva pe toate si deabia peste citeva luni ne vom da seama ca aceasta propaganda ieftina cu vaccinarea a fost doar o mare minciuna .A existat un interes pt. asta ,sau doar am fost pacaliti ca de obicei ?