Scena aceea de la Universitate, în care un individ îl loveşte cu o cîrjă în cap pe Gelu Voican Voiculescu, umplîndu-l de sînge, în timp ce pe filmare se auzea vocea dogită a haştagistului Marin „Ceauşescu”, arată pînă unde a escaladat violenţa în societatea noastră, dacă pînă şi comemorarea victimelor Revoluţiei este folosită pentru a sparge capul cuiva.
Mulţi tîmpiţi s-au grăbit să-l laude pe agresor, ca şi cînd acesta făcuse vreun act de bravură, umbrind astfel comemorarea unui eveniment al cărui simbol a fost sloganul „Fără violenţă!” Gelu Voican Voiculescu a rămas în aceşti 30 de ani un personaj extrem de controversat pentru rolul jucat în Revoluţie, în procesul soţilor Ceauşescu sau Mineriada din iunie 1990, dar este treaba Justiţiei să desţelenească eceste iţe, nu a lui Marin „Ceauşescu” sau a bătăuşului cu cîrja.
În acest cor a intrat însă şi un personaj care, din multe motive, a pierdut o bună ocazie să tacă: MIHAI ŞORA. La 102 ani de viaţă, te-ai fi aşteptat ca, în absolut orice împrejurare, un intelectual să nu facă apologia violenţei, mai ales dacă se ştie cu biografia scăldată de avantajele stalinismului, adică ale comunismului împotriva căruia s-a făcut Revoluţia din decembrie ’89. Cu o ipocrizie de neînţeles, Mihai Şora a găsit de cuviinţă să posteze pe Facebook acest mesaj:
Aşa crede Mihai Şora că se îndreaptă Justiţia? Cu cîrja care sparge capetele? Păi, exact aşa au făcut comuniştii în anii ‘50-‘60, după ce au luat puterea: au arestat oameni, au dat şi ei cu cîrja în cap celor pe care îi considerau duşmani. Justiţie a fost aia pe care au făcut-o staliniştii care l-au angajat pe Mihai Şora la cabinetul Anei Pauker?
Dar, dacă urmaşii victimelor din Revoluţie aveau dreptul să se revolte împotriva prezenţei lui Gelu Voican Voiculescu şi să-l alunge din Piaţa Universităţii, în nici un caz nu avea acest drept Mihai Şora! Căci, dacă ne uităm pe CV-urile lui Mihai Şora şi Gelu Voican Voiculescu, observăm un numitor comun: amîndoi au fost colegi în Guvernul provizoriu al FSN, instalat în 28 decembrie! Iată dovada:
Aşadar, în perioada 28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990, Gelu Voican Voiculescu era viceprim-ministru, iar Mihai Şora era ministrul Învăţămîntului, adică haştagistul de azi, Mihai Şora, era subalternul ăluia cu capul spart, Gelu Voican Voiculescu!
Nu ştia Mihai Şora cine era Gelu Voican Voiculescu? Atunci, cum de ce a acceptat să facă parte din acelaşi Guvern, cel sub care s-a întîmplat şi Mineriada din iunie ’90? Sigur că ştia, cum, de altfel, şi Gelu Voican Voiculescu ştia în 1989 că Mihai Şora ceruse şi i s-a aprobat în 1948 să lucreze pentru Ana Pauker! În loc să-i dea cu cîrja în cap, Gelu Voican Voiculescu l-a acceptat ca subaltern pe Mihai Şora.
Şi, după 30 de ani, să-l vezi pe Mihai Şora cum face apologia violenţei căreia i-a căzut victimă colegul său de guvern, este altceva decît ipocrozie în stare pură? Şi dacă vreo victimă a regimului Ana Pauker i-ar fi spart şi lui capul cu o cîrjă tot Justiţie ar fi însemnat? Sau tocmai de-asta a ţinut să-l laude pe agresorul lui Gelu Voican Voiculescu, ca nu cumva vreun urmaş al foştilor deţinuţi politici din epoca stalinistă să nu-l caute cu cîrja prin mulţime la adunările de tip #Rezist, unde comunistul Mihai Şora pozează a anticomunist?
Ce-ţi e şi cu ipocrizia asta: nici la 102 ani nu se veştejeşte!
@ Ileana Rollanson: faptul ca era cultivata nu o absolva cu nimic de crimele comise, pe sluga Moscovei, Pauker (cum o chema de fapt? Si de ce si a schimbat numele?) Sunt de acord cu Sora aici si mi se pare si mie ca o face ad hominem dl Spanu, dar un membru al cabinetului sinistrei ramane un colaborator la exterminarea elitei Romaniei. Ma obosesc oamenii care fac apologia unei ideologii care a exterminat peste 25 de milioane de oameni. De altfel pornirile Dvs sunt specifice: nu sunteti in masura sa „permiteti”, regimul ala a ajuns de mult la groapa de gunoi a istoriei. Faptul ca scrieti Craciun cu c mic langa Ceausescu cu c mare este precis doar o greseala. Craciun fericit!