Retragerea cetățeniei moldovenești spionului rus Alexandru Bălan nu este doar o sancțiune administrativă clară. Este mesajul unui stat care spune că apartenența juridică nu poate rămâne o simplă hârtie atunci când loialitatea față de acel stat este grav pusă sub semnul întrebării. Maia Sandu a semnat decretul după ce fostul adjunct al Serviciului de Informații și Securitate fusese condamnat la Chișinău pentru tentativă de divulgare a secretului de stat, apoi grațiat și predat Belarusului într-un schimb care a readus acasă doi ofițeri de informații moldoveni reținuți în Rusia.
Cazul rămâne însă incomod pentru România. Bălan nu era doar cetățean moldovean, ci și al României Din informațiile disponibile până acum, spionul rus Bălan păstrează, cel puțin oficial și până la apariția unui act contrar, cetățenia română. Aici începe adevărata discuție. România nu trebuie să imite automat decizia Republicii Moldova și nici să transforme cetățenia într-un instrument de răzbunare politică. Dar are obligația să explice public dacă a fost sesizată Autoritatea Națională pentru Cetățenie, dacă există o analiză privind retragerea și ce se întâmplă cu dosarul în care Bălan este acuzat de tentativă de trădare și de transmiterea unor informații secrete către ofițeri ai KGB-ului belarus/rus.
Tăcerea instituțională produce două efecte toxice, având în vedere că lasă impresia că pașaportul românesc poate deveni adăpost pentru persoane suspectate că au lucrat împotriva intereselor României și alimentează tentația soluțiilor sumare. Or, într-un stat democratic, nici cetățenia, nici vinovăția nu se stabilesc prin strigăt public. Se stabilesc prin lege, probe, procedură și decizii motivate.
Tocmai de aceea, Bucureștiul are obligația să ofere un răspuns juridic deplin și limpede, nu o reacție emoțională sau o formulă birocratică menită să amâne la nesfârșit această clarificare necesară.
Republica Moldova a transmis un semnal clar în cazul Bălan. Acum, Bucureștiul datorează societății trei răspunsuri, inclusiv dacă mai este cetățean român, dacă există o procedură privind statutul său și cum continuă dosarul de trădare. Cetățenia nu este un privilegiu decorativ, dar nici o armă politică. Este un contract de loialitate, protecție și răspundere, valabil în ambele sensuri.
