Umblă un zvon cum că generalul Căpşună va fi numit în funcţia deținută până de curând de Florian Coldea. Şi că acesta s-ar fi ocupat şi de ofiţerii conspirați ai Serviciului. Minunată veste, dacă este adevărată, bineînţeles. Poate acum, mai mult ca niciodată, este cazul să se discute la modul cel mai serios despre acoperiţii din presă, pe care noul şef operaţional al serviciului îi cunoaşte foarte bine, deoarece exact el i-a coordonat. Că ei există, nu este ceva negat nici de şeful SRI, Eduard Hellvig, şi nici de Comisia parlamentară de control. Aici nu vorbim despre vreo teorie a conspiraţiei, ci despre o realitate obiectivă: presa – câmp tactic al SRI.
Nici n-ar fi ceva grav, atâta vreme cât acoperiţii nu s-ar erija în lideri de opinie, folosindu-şi energic poziţia de jurnalişti pentru a face jocuri politice sau economice. Acum vreo 10 ani, un coleg jurnalist lansa un apel către toţi liderii de opinie din presă să declare dacă sunt agenţi ai unui serviciu secret sau nu. M-am trezit şi eu să-i susţin iniţiativa şi să mă declar, într-un editorial pe care l-am publicat în ziarul România liberă, unde lucram la acea vreme, om dintotdeauna liber de orice obligaţii faţă de servicii secrete sau alte organizaţii care cer subordonare sau obedienţă. Efectul? Două luni m-am simţit ca o străină în propria redacţie. Unii mă priveau cu milă, alţii cu superioritate, iar un număr restrâns de colegi, cu ură.
Aşa că, de atunci, am tăcut misterios ori de câte ori insinua cineva că aş face parte dintr-un serviciu secret sau altă organizaţie. Nu de alta, dar am constatat că persoana care se interesa era foarte mulţumită. Adică lua tăcerea mea ca pe o confirmare sau o infirmare, după cum îl/o ducea pe el/ea capul. Nimeni nu neagă că este necesar ca un serviciu de contraspionaj să-şi adune informaţii chiar şi din mediul jurnalistic. Totuşi, când diverşi acoperiţi ajung lideri de opinie şi slujesc altor interese decât cele legale, se încalcă serios marja de libertate de acţiune pe care orice serviciu serios ar trebui să o aibă. Caricatura de Comisie de control al SRI ar trebui să-şi ia treaba în serios şi să stopeze aceste derapaje.
România are nevoie de stabilitate. Orice amestec al serviciilor în lupta politică este profund nociv. De ceva vreme mă tot sâcâie o întrebare, de genul „ce a fost mai întâi, oul sau găina?“. Mă tot întreb dacă maestrul umorului românesc – Marincea – a fost mai întâi acoperit în presă şi apoi s-a reîntors la sânul lăptos al „Mamei“, sau a fost un doar un simplu ziarist cu SRI în suflet, care a reuşit să ajungă acolo unde l-a îndrumat adevărata vocaţie? Oricare ar fi răspunsul, aştept cu nerăbdare primele conferinţe de presă de tipul „stand-up comedy“ ale gloriosului purtător de bancuri al Serviciului. Poate va câştiga prestigiosul premiu „Zmeura de Aur“.
Nişte frăguţe din presă se simt lovite politic sau securistic, fiind concediate din posturile călduţe pe care le ocupau de mai multă sau mai puţină vreme. Nu ştiu dacă vreo căpşună sau altă trufanda a avut vreo legătură cu aceste concedieri. Însă ştiu sigur că niciun post în presă nu este veşnic, oamenii vin şi pleacă din propria lor voinţă sau a şefilor. Nu ştiu nici dacă respectivii erau acoperiţi ori, pur şi simplu, sunt nişte martiri ai luptei anticorupţie. Însă ştiu sigur că o discuţie serioasă despre implicarea serviciilor în câmpul tactic mass-media este necesară acum mai mult decât oricând.
Pentru democraţie, pentru o presă liberă, dar mai ales pentru cetăţeanul care se informează, cu naivitate şi bună-credinţă, exact de la cei care nu ar avea voie să deschidă gura, ci doar să asculte.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.