Stat mafiot

Când Băsescu recunoaște că, în vremea mandatelor sale, statul nostru a preluat obiceiuri ale mafiei (taxă de protecție, procese penale dirijate de autorități extra-penale etc.), fostul președintele spune o întreagă istorie:

– în 2004, când a câștigat președinția, obiceiurile mafiote fuseseră preluate de către partidul de guvernământ din perioada 200-2004 (PSD-ul lui Adrian Năstase);

– demantelarea acelui tip de mafie politică personală s-a putut face numai printr-un autoritarism de stat (nu de partid), care implica riscul ca o altă persoană, din afara jocului politic, să preia rolul de capo di tutti capi;

– Băsescu a acceptat acest risc, considerându-l mai puțin periculos decât consolidarea politică a mafiotismului, și a avut informații că generalul Coldea preluase prerogativele șefului Cupolei;

– acest cap juca deja, în 2014, împotriva șefului său politic și pregătea terenul pentru un nou președinte „ales“;

– puterea Cupolei s-a văzut atunci, în 2014, când candidatul sută la sută politic (Victor Ponta) a fost înfrânt de un candidat semi-politic (Klaus Iohannis), cu ajutorul unor pârghii ce nu se mai aflau sub puterea partidelor, ci strictamente sub puterea serviciilor secrete;

– una dintre aceste pârghii era indusă în mediile politice de către DNA. Altă pârghie era controlul SRI asupra banilor negri ce urmau să alimenteze campaniile electorale ale partidelor. Pârghia primordială a fost dată totuși politic, atunci când, în 2005, ministrul Justiției a primit (neconstituțional) dreptul de a propune președintelui șefii Parchetelor. Binomul ministru – președinte a mers mai departe, până azi, pe numiri controlate de SRI, iar UE n-a cerut corectarea acestei aberații.

Acum, UE se lovește puternic de precedentul românesc și nu poate imputa Poloniei că intenționează să politizeze numirile esențiale din sistemul judiciar. Liderii UE au găsit motive mult mai ușoare (rizibile chiar) pentru inițierea procedurii de infringement contra Poloniei.

Diferența dintre Polonia de azi și România de ieri este că la Varșovia se urmăresc țeluri naționaliste, pe când în România au fost urmărite numai scopuri globaliste. De unde se vede dublul standard cu care tratează UE aceeași problematică (în acest caz, politizarea Justiției).

Dacă politizarea inițială este doar un mijloc pentru depolitizarea finală, UE n-are nimic împotrivă. UE nu va protesta față de creșterea autoritarismului de stat în dauna drepturilor libertăților, nici față de riscul mafiotismului de stat. Dacă politizarea inițială urmărește, dimpotrivă, slăbirea autoritarismului și întărirea partidelor naționaliste, UE va găsi căi de protest, mergând până la infringement.

Despre Ioan Buduca Articolele 82
Author