Strălucirea Vienei cu gaz rusesc se menţine

Guvernele statelor UE au ajuns la un acord preliminar pentru prelungirea cu încă şase luni a sancţiunilor impuse Rusiei, pentru a pune presiune pe Kremlin în dosarul ucrainean. Sancţiunile actuale ar urma să expire în luna iulie.

Anunţul prelungirii sancţiunilor a fost făcut de doi înalţi funcţionari europeni, sub protecţia anonimatului. Măsura ar urma să fie anunţată oficial pe 22 iunie.

Prelungirea sancţiunilor este interpretată ca o victorie a preşedintelui polonez al Consiliului European, Donald Tusk, care a avut câştig de cauză în negocierile din culise în faţa taberei europene care susţine o poziţie mai maleabilă faţă de Rusia. Tusk a reuşit să învingă opozitia Greciei, Austriei şi Ungariei, state care s-au opus prelungirii sanctiunilor.

Sancţiunile europene presupun restricţionarea operaţiunilor efectuate de mari bănci din Rusia, interzic exportul de echipament sofisticat necesar industriei energetice ruse şi interzic vânzarea de arme şi a altor bunuri care pot fi folosite în scop militar. Aceste interdictii ar urma sa expire in luna iulie. O altă serie de sancţiuni, vizând îngheţarea conturilor bancare a 151 de persoane, companii si organizatii acuzate ca ar fi destabilizat situaţia din Ucraina urmează să expire pe data de 15 septembrie.

Aflat în mare dificultate pe plan financiar, guvernul de la Atena încearcă să se apropie de Rusia, fapt care a dus la speculaţii cum că premierul elen se va opune prelungirii sancţiunilor. Acordul actual este doar unul preliminar, prelungirea regimului de sancţiuni având nevoie de votul unanim al tuturor celor 28 de guverne din UE. În schimbul vetoului sau, scrie presa internaţională, premierul elen Alexis Tsipras ar urma să obţină susţinere financiară din partea Moscovei. Tsipras urmează să întreprinda joi o a doua vizită în Rusia de la începutul mandatului său de premier

Liderii statelor UE au făcut o declaraţie politică în luna martie prin care se angajau să menţină sancţiunile până la finalul acestuio an, ca măsură menită să asigure implementarea clauzelor acordului de încetare a focului semnat la Minsk, în februarie, de separatiştii pro-ruşi şi guvernul de la Kiev.

Se aşteaptă că pe agenda discuţiilor dintre Putin şi Tsipras să figureze proiectul energetic Turkish Stream, un gazoduct care ar urma sa refacă în bună măsură traseul vechiului proiect South Stream şi să asigure fluxul de gaze ruseşti către Europa, ocolind însă Ucraina, începând din 2019. Putin a şi declarat că tranzitarea teritoriului grec de către acest gazoduct ar aduce sute de milioane de euro anual economiei elene. Un acord între Atena si Gazprom ar presupune oferirea unei sume importante în faza iniţială a proiectului, cu scopul de a mai reduce din presiunea uriaşă asupra statului.

În Ungaria, guvernul condus de Viktor Orban a semnat în urma cu un an un acord nuclear cu Rusia, în valoare de 12 miliarde de euro, pentru construirea a două noi reactoare nucleare la centrala de la Paks si pentru livrarea de combustibil nuclear. Acordul semnat a rămas secret, în ciuda protestelor opoziţiei de la Budapesta. Se consideră că acordul nuclear va supune politicii Moscovei o ramură strategică a economiei ungare. Orban a ajuns să declare că UE “îşi trage un glonţ în picior” impunând sancţiuni Rusiei, însă în ultimele săptămâni, în urma presiunilor exercitate de Partidul Popular European şi de Comisia Europeană, guvernul Orban tinde să-şi reducă apetitul pentru susţinerea politicii ruse.

Guvernele de la Atena, Budapesta şi cel de la Bratislava sunt considerate de presa occidentală drept caii troieni ai Moscovei în cadrul Consiliului European. Puţine însă se spun despre guvernul Austriei, această ţară fiind amintită foarte pe scurt ca opunându-se uneori liniei dure în relaţia cu Moscova. Austria condusă de guvernul de mare coaliţie al premierului Werner Faymann şi cu o politică externă condusă de tânărul de nici 29 de ani Sebastian Kurz are fără îndoială o relaţie specială cu Moscova. Austria, cu a sa neutralitate prevăzută în constituţie, a făcut parte din toate proiectele energetice majore ale Moscovei, cu punct terminus la Baumgarten, însă nu a fost nici pe departe atât de criticată precum vecinele Ungaria sau Slovacia, pentru a nu mai vorbi de presiunile la care a fost supusă Bulgaria pentru a renunţa la proiectul South Stream. Preşedintele austriac Heinz Fischer îi întindea covorul roşu lui Vladimir Putin după anexarea Crimeii şi discuta cu el despre proiecte energetice, nedând importanţă protestelor diplomaţiei americane. În aceeaşi perioadă, OMV şi Gazprom au început să discuta despre cumpărarea de către rusi a 25% din acţiunile companiei austriece. Pentru a nu mai vorbi despre epiosoade precum vânzarea de către OMV a actiunilor deţinute în cadrul grupului ungar Mol către una dintre cele mai putin transparente companii petroliere din Rusia, în 2009. Guvernul ungar a băgat mâna adânc în buzunar şi a răscumparat acţiunile vândute de austrieci.

În Austria şi-au deschis afaceri odraslele multora dintre membrii fostului regim pro-rus al lui Viktor Ianukovici. Aici a ales să fugă fostul premier ucrainean Mikola Azarov în momentul în care in Maidanul din Kiev începea să curgă sânge. Tot aici se află şi oligarhul ucrainean Dmitro Firtas, una dintre marile căpuşe ale comerţului cu gaze ruseşti şi ale tranzitului prin Ucraina a gazului livrat în Occident. SUA au cerut extrădarea lui Firtaş din Austria, într-un caz de corupţie implicând şi companii americane, însă justiţia austriacă s-a opus. Firtaş se află în arest la domiciliu, în Austria.

Este un mediu prielnic pentru marii oligarhi, pentru că Austria a fost, alături de Luxemburg şi Elveţia, ţara care s-a opus cu înverşunare renunţării la secretul bancar, prevazut chiar în constituţie. Sistemul bancar extrem de dezvoltat al Austriei a avut de câştigat enorm de pe urma deschiderii Estului Europei. Băncile austriece au fost primele care au investit aici, unde au găsit o gură de oxigen după o perioadă în care au fost sufocate de băncile din Luxemburg, Elveţia sau Liecthenstein. Pentru a atrage cât mai mult capital, statul austriac permis înfiinţarea de fundaţii unde banii puteau fi rulaţi cu plata unor taxe foarte mici. Mulţi oligarhi ruşi şi ucraineni au profitat de aceste facilităţi fiscale, au investit în Austria şi au beneficiat de serviciile corporatiste ale unor personaje importante, considerate ca făcând parte din lobby-ul pro-rus de la Viena. Austria rămâne însă curată ca lacrima în presa internaţională, în timp ce suspecţii de serviciu când vine vorba de influenţa rusă în UE sunt Ungaria, Slovacia şi Grecia, trei ţări al căror PIB luat împreună depăşeşte doar cu foarte puţin economia austriacă.

Viziunile pro-ruse sunt răspândite nu numai în rândul partidelor de extremă dreapta din Austria, aşa cum se întâmplă cu majoritatea acestor formaţiuni în Europa. Partidul Social-Democrat, din care provin premierul şi preşedintele, a primit in 2002 o serie de cadre din Partidul Libertăţii (de extremă dreapta), care acum promovează o agendă pro-rusă. Cultura politică austriacă este un factor care facilitează influenţa rusă, se arăta într-un articol publicat în acest an de The Local. Societatea austriacă este una orientată către consens, care privilegiază combinaţiile netrasparente din culise şi relatiile personale. De altfel, corupţia a fost un fenomen puternic în Austria pentru o bună perioadă după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial.

La Viena îşi au sediul multe organizaţii internaţionale, capitala austriacă mişună de reprezentanţi oficiali importanţi, iar Rusiei îi este usor să acrediteze aici o mulţime de diplomaţi. Totuşi puţini lucrează cu adevărat pentru aceste organizaţii, ocupându-se de “alte” afaceri, scria The Local, într-un articol care compara Asutria cu un submarin care observă prin periscop în ce direcţie se îndreaptă “flota” europeană, pentru ca apoi să iasă la suprafaţă în ape cât mai sigure. Acest tip de politica externă se poate dovedi însă falimentar în noul context creat de Rusia. Până acum, Viena a urmat linia politică a Berlinului, iar dacă Germania îşi va asuma tot mai clar responsabilitatea securităţii europene, pentru guvernul austriac va fi aproape imposibil să mai adopte poziţii duplicitare.