SUA-Iran, între acord ”solid” și ”capitulare glorioasă”

După săptămâni de negocieri și amenințări reciproce, ar putea apărea un acord pentru încheierea războiului dintre SUA și Iran. Președintele american Donald Trump a declarat, sâmbătă, că înțelegerea era „în mare parte negociată”, dar în ziua următoare s-a pronunțat împotriva unui ”acord grăbit”. Însă luni, secretarul de Stat Marco Rubio a spus că ”avem ceea ce cred eu că este un lucru destul de solid pe masă în ceea ce priveşte capacitatea lor de a deschide Strâmtoarea” Ormuz, dar şi ”în vederea intrării în negocieri”.

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe iranian a invitat la prudență, afirmând că, deși s-a ajuns la un acord de principiu, nimeni nu poate susține că un acord este iminent. Ce prevede acordul negociat?

Situația Strâmtorii

Pe 23 mai, Donald Trump, a declarat că redeschiderea Strâmtorii Hormuz face parte din acord. New York Times a relatat, pe 24 mai, că redeschiderea strâmtorii este punctul central al acordului. Axios a scris că Iranul ar dori să se angajeze să nu impună taxe vamale pentru tranzit și să elimine minele din strâmtoare. Acest lucru ar urma să se aplice de la semnarea acordului pentru perioada convenită de 60 de zile.

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe iranian a declarat că memorandumul de înțelegere planificat nu conține prevederi specifice privind controlul sau administrarea Strâmtorii Hormuz. Totuși, Iranul va lua măsuri pentru a asigura trecerea în siguranță prin această cale maritimă, dar numai dacă SUA ridică blocada navală.

Agenția de presă iraniană Fars relatase anterior că Strâmtoarea Hormuz va fi redeschisă doar în două condiții. Controlul asupra căii navigabile trebuie să rămână la Iran chiar și după redeschidere. Pe de altă parte, SUA ar trebui să ridice blocada asupra porturilor iraniene în termen de 30 de zile. Axios a scris că SUA ar fi de acord să ridice blocada porturilor iraniene.

Un termen nerealist – 30 de zile pentru un acord nuclear

Elementele noi sunt o relaxare limitată a sancțiunilor pentru Teheran și un angajament formal de a rezolva problema nucleară în următoarele 30 de zile. Aceasta este versiunea presei americane. Diplomația iraniană vorbește despre o fereastra de negociere de 60 de zile.

Așadar, programul nuclear nu face în prezent parte din cadrul inițial al acordului. Expertul iranian în politică externă Hossein Nushabadi a declarat, potrivit agenției de presă iraniene ISNA, că Iranul este pregătit pentru negocieri. Totuși, condiția prealabilă este ca guvernul SUA să renunțe la sancțiuni și să deblocheze activele iraniene înghețate în străinătate.

New York Times și Axios au relatat, în weekend, citând oficiali ai guvernului american, că Iranul s-ar fi angajat ferm să renunțe la stocurile sale de uraniu îmbogățit. Modul exact de implementare urmează să fie discutat într-o „rundă ulterioară de negocieri privind programul nuclear iranian”. Secretarul de stat Rubio, a declarat că vor avea loc negocieri ”foarte reale, semnificative și limitate în timp” pe tema nucleară. Prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a afirmat că el și Trump au fost de acord că un acord final cu Iranul ar fi posibil doar dacă amenințarea nucleară ar fi eliminată complet.

Iranul nu discută decât cu banii pe masă

Totuși, deși atingerea acestui punct este fără îndoială importantă, încă nu există un acord real până când nu este securizat un acord final. Iar fereastra de 30 de zile, deși scurtă, oferă totuși suficiente oportunități pentru actori interesați din toate părțile să saboteze procesul.

Potrivit agenției de presă iraniene Tasnim, Iranul condiționează acordul de accesul la cel puțin o parte din sumele înghețate. Ar fi necesar un mecanism clar ”pentru a asigura eliberarea ulterioară a tuturor fondurilor blocate”. Citând surse iraniene, Tasnim a relatat că divergențele privind sancțiunile s-au numărat printre ”motivele pentru care nu s-a ajuns la un acord final”. Potrivit agenției Fars, posibilul acord ar include și ridicarea temporară a sancțiunilor americane asupra produselor petroliere, gazelor naturale și produselor petrochimice, pe durata negocierilor ulterioare.

Jerusalem Post arata ca Iranul pune o condiție esențiala pentru continuarea negocierilor – accesul la fonduri de 12 miliarde de dolari înghețate in Qatar. Apoi, încheierea unui acord final este condiționată de accesul Iranului la toate fondurile înghețate de Statele Unite.

Războaiele Israelului și ”glorioasa capitulare a SUA”

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe iranian a declarat că din acord face parte încetarea războiului pe toate fronturile – inclusiv în Liban. Agenția Tasnim a arată că, potrivit acestui acord, Israelul, ca aliat al SUA, ar trebui să oprească războiul din Liban.

În Israel, cotidianul de stânga Haaretz vorbește despre cum ”promisiunile de victorie ale lui Netanyahu în Iran se încheie cu o glorioasă capitulare”. ”Israelul a început războiul din Iran ca partener al SUA, dar încheie războiul lăsat pe margine”, scrie Times of Israel. ”Netanyahu a spus că războiul urmărește să oprească amenințarea iraniană și a sugerat că a adus SUA și Israelul mai aproape decât au fost vreodată. Acum însă, Trump îl elimină pe premier din negocieri și poate lăsa amenințarea iraniană intactă”.

”Un dezastru” pentru Benjamin Netanyahu

Fostul premier Yair Lapid, partener în alianța ”Împreună”, alături de fostul premier Naftali Bennett, găsește momentul pentru a lovi, în perspectiva alegerilor din octombrie. El a declarat că ”acordul care se conturează cu Iranul este un dezastru”. ”Gestionarea politică a întregului eveniment nu ar fi putut fi mai proastă. Tot ceea ce nu trebuia să se întâmple s-a întâmplat”. El a criticat guvernul și a spus că ”cel mai grav lucru pentru Israel este că acest acord este redactat fără noi la masă. Din nou, guvernul lui Netanyahu își stabilește obiective și nu le îndeplinește”.

Axios a scris că posibilul acord prevede încetarea luptelor dintre Israel și Hezbollah în Liban, dar doar dacă Israelul va avea dreptul de a se apăra în cazul unui nou atac din partea Hezbollah. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a declarat, pe 24 mai, că Trump a reafirmat dreptul Israelului ”de a se opune amenințărilor pe toate fronturile, inclusiv în Liban”. Secretarul de stat Marco Rubio a confirmat acest lucru luni.

”Netanyahu trebuie să bată cu pumnul în biroul lui Trump”

Liderii partidelor extremiste din coaliția israeliană se opun ”capitulării”. Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir, îi cere premierului să reînceapă războiul din Liban. ”Este timpul ca prim-ministrul să bată cu pumnul în biroul lui Trump și să-l informeze că ne întoarcem la război în Liban”, a scris Ben-Gvir. ”Trebuie să tăiem electricitatea în Liban, să ocupăm Zahrani și să revenim la un război dur”, a adăugat el. Râul Zahrani se află la aproximativ 40 de kilometri nord de granița Israelului cu Libanul.

La fel de mult ca și politicienii israelieni par să se revolte și unul dintre consilierii prințului moștenitor al Iranului, Reza Pahlavi, care a beneficiat de susținere israeliană în timpul protestelor din Iran din luna ianuarie, când Donald Trump le promitea un ajutor care nu a mai venit iranienilor care doreau înlăturarea regimului ayatollahilor. ”Aceasta este o capitulare totală, destul de simbolică dacă este anunțată de Ziua Comemorării”, a scris consilierul lui Reza Pahlavi.

Cele două războaie inițiate de Israel împotriva Iranului în mai puțin de un an, în iunie 2025 și februarie 2026, au dus la întărirea descurajării iraniene, nu la eliminarea ei. Cele două războaie au arătat că Israelul nu poate lupta împotriva Iranului fără o susținere masivă din partea SUA. În paralel, guvernul Netanyahu a suferit o înfrângere și în SUA, unde susținerea pentru Israel în rândul alegatorilor republicani a scăzut mult – ca urmare a războiului din Gaza și a celui din urma război din Iran. Peste acestea se poate adăuga și relaxarea sancțiunilor americane impuse Iranului, care ar duce la o și mai puternică descurajare militară a unor noi inițiative militare israeliene.

Neoconservatorii din SUA: Războiul a fost in zadar?

”Armistițiul de 60 de zile vehiculat – bazat pe convingerea că Iranul va acționa vreodată cu bună-credință – ar fi un dezastru. Tot ceea ce a fost realizat prin Operațiunea Furie Epica ar fi în zadar!”, a scris senatorul Roger Wicker. In octombrie 2025, senatorul Waicker declara că se opune cu fermitate deciziei administrației Trump de a retrage brigada SUA rotativă din România.

”Dacă se ajunge la un acord pentru a pune capăt conflictului cu Iranul pe motiv că Strâmtoarea Hormuz nu poate fi protejată de terorismul iranian și că Iranul încă deține capacitatea de a distruge infrastructura petrolieră majoră din Golf, atunci Iranul va fi perceput ca o forță dominantă care necesită o soluție diplomatică”, a scris senatorul Lindsey Graham. Percepția că Iranul poate ”teroriza” Strâmtoarea Hormuz și capacitatea sa de a afecta infrastructura petrolieră din întregul Golf reprezintă o ”schimbare majoră a echilibrului de putere în regiune și, în timp, va fi un coșmar pentru Israel”, a argumentat Graham.

”Dacă rezultatul va fi un regim iranian condus de islamiști care strigă «moarte Americii» și care primește acum miliarde de dolari, are capacitatea de a îmbogăți uraniu și de a dezvolta arme nucleare și deține un control efectiv asupra Strâmtorii Hormuz, atunci acest rezultat ar fi o greșeală dezastruoasă”, a scris senatorul Ted Cruz.

Un acord îmbrățișat de statele arabe?

Cotidianul israelian Yedioth Ahronot scrie ca liderii arabi din Golf se opun acordului negociat de UE si SUA, însă nu arată acest lucru în mod manifest, pentru că le este teama de consecințele economice ale continuării blocadei actuale sau ale reluării războiului. Însă viziunea este diferita in SUA. Anunțul lui Trump privind acordul a venit după discuții cu mai mulți lideri regionali importanți, inclusiv din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain, precum și o convorbire separată cu Benjamin Netanyahu. Acest sprijin regional este semnificativ, deoarece îi oferă lui Trump protecție politică în SUA. În fața criticilor că acordul ar fi o ”înfrângere” sau o ”trădare a Israelului”, Trump poate invoca faptul că partenerii-cheie din Orientul Mijlociu preferă diplomația în locul escaladării, scrie Responsible Statecraft.