Subiectele de care se teme Iohannis într-o confruntare cu Dăncilă

În turul doi al prezidenţialelor de anul acesta nu se pune problema cîştigătorului, ci doar a procentului cu care Iohannis o va înfrînge pe Viorica Dăncilă. În aceste condiţii, actualul Preşedinte nu ar avea, teoretic, nici un motiv să evite o confruntare cu fostul Prim-ministru, ci, din contră, tot teoretic, o asemenea dezbatere nu ar face decît să-i consolideze previziunile din sondaje.

Cu toate acestea, Klaus Iohannis a dat toate semnalele, chiar garanţiile că o asemenea confruntare nu va avea loc! Argumentele sale publice, cum că Viorica Dăncilă este sub nivelul său intelectual sau că este reprezentanta unui partid criminal sînt bune doar pentru PNL-işti, căci ei oricum sînt obligaţi să ia de bun tot ce glăsuieşte Vodă.

În realitate, Klaus Iohannis are pe creier cîteva puncte negre care-l sperie de moarte! Despre ele nu vrea să discute cu nimeni, nici măcar cu un jurnalist incomod, darămite cu adversarul cu care se confruntă în turul doi al alegerilor. Aşa se explică atît faptul că în cei cinci ani de cînd este preşedinte nu a acordat nici măcar un interviu deschis, dar şi faptul că fuge ca de dracu’ din faţa unei confruntări facile, cum este cea cu Viorica Dăncilă!

Noi am identificat cîteva subiecte de care Iohannis se teme într-o eventuală dezbatere şi care, la fel ca în anii trecuţi, ar putea să genereze emoţii atît de puternice în rîndul electoratului, încît să fie pulverizate toate previziunile din sondaje, aşa cum s-a întîmplat cu confruntarea Iliescu-Constantinescu în 1996 („Domnule Iliescu, credeţi în Dumnezeu?”), cu cea dintre Adrian Năstase şi Traian Băsescu în 2004 („Adriene, ce pacoste pe ţara asta să aleagă între doi comunişti!”) sau cu cea dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană din 2009 („Domnule Geoană, aţi fost azi noapte acasă la Vântu?”).

CASELE DIN „MEDITAŢII” ŞI FALSURILE CU CARE IOHANNIS LE-A DOBÎNDIT

La ultima conferinţă de presă, Klaus Iohannis a spus că mai are doar cinci case, căci ultima „a dispărut”! Evident, jurnalistul „de casă” care a pus întrebarea nu a insistat să afle cum „a dispărut” casa, or tocmai acesta este motivul principal pentru care Iohannis se teme la o eventuală confruntare, căci decizia definitivă a instanţei în legătură cu acea casă situată pe strada „Gh. Magheru” din Sibiu confirmă existenţa unor documente falsificate pe baza cărora a fost obţinută.

În acelaşi timp, există documente care arată că falsificarea acestor documente a făcut obiectul unei cercetări penale faţă de Klaus Iohannis şi soţia sa:

Pentru aceste falsuri, secretarul primăriei din Porumbacu a fost chiar condamnat, dar încă nu s-a răspuns la întrebarea-cheie: pentru cine şi de ce a făcut acest fals, căci beneficiarul falsului, adică familia Iohannis, s-a folosit în instanţă de acel document falsificat!

De altfel, instanţa a decis şi returnarea sumei încasate necuvenit drept chirie de la Raiffeisen Bank pentru un imobil despre care s-a stabilit că aparţine Primăriei Sibiu, al cărei primar era chiar Klaus Iohannis, sumă care nu a fost returnată nici pînă azi!

FDGR-UL CONDUS DE IOHANNIS S-A DECLARAT SUCCESOR ŞI MOŞTENITOR AL ORGANIZAŢIEI FASCISTE GEG

Un alt subiect despre care Klaus Iohannis evită permanent să vorbească este dosarul retrocedării numeroaselor bunuri care au fost confiscate printr-un decret regal de la „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (Grupul Etnic German) şi care au intrat în posesia FDGR în perioada în care Klaus Iohannis era atît preşedintele FDGR, cît şi primarul municipiului Sibiu!

În ciuda faptului că aproape toţi cei care au vorbit sau au scris despre acest subiect au fost condamnaţi la plata unor despăgubiri (subiect care ar merita o atenţie specială), totuşi, tema este încă de actualitate şi nu va fi epuizată, oricîte alte decizii de acest fel vor fi date pentru intimidarea jurnaliştilor.

Iată sentinţa judecătorească definitivă care face legătura directă între Klaus Iohannis, ca primar al Sibiului şi Klaus Iohannis, care era preşedintele FDGR, prin care s-a decis succesiunea FDGR faţă de GEG:

Pe prima pagină a acestei sentiţe se observă referirea la întîmpinarea depusă de primarul Sibiului, prin care „lasă la aprecierea instanţei soluţia”, renunţînd astfel la rolul activ pe care trebuia să-l aibă, fiind vorba despre un patrimoniu uriaş al statului şi al Primăriei pe care o conducea! Or, acest primar era chiar Klaus Iohannis, care deţinea şi funcţia de preşedinte al FDGR!

IOHANNIS AVEA PROTOCOL DE COLABORARE CU PSD ÎNCĂ DIN VREMEA LUI ADRIAN NĂSTASE

Tot în legătură cu succesiunea FDGR faţă de GEG, „Cotidianul” a publicat încă de anul trecut Protocolul semnat pe 13 iunie 2002 între Klaus Iohannis, ca preşedinte al FDGR, şi Adrian Năstase, ca Prim-ministru:

Redeschiderea acestui subiect îi crează încă o problemă lui Klaus Iohannis, nu numai pentru cazul FDGR-GEG, ci şi în ceea ce priveşte colaborarea sa cu PSD, despre acum spune peste tot că este un partid nedemocratic, care trebuie desfiinţat! Documentul arată explicit că Iohannis şi PSD au pus la cale retrocedarea masivă a bunurilor ce au aparţinut GEG, organizaţie declarată oficial ca fiind fascistă!

KLAUS IOHANNIS A VRUT SĂ FIE PREMIERUL PROPUS DE PSD

Toată campania prezidenţială de acum este purtată de Klaus Iohannis pe tema „războiului” său cu PSD, pe care l-ar fi dus dintotdeauna. Numai că anul 2009 l-a găsit pe Iohannis ca propunere de Prim-ministru din partea PSD şi PNL! Imaginile îl arată chiar alături de Liviu Dragnea şi Crin Antonescu în gradena lui Mircea Geoană, preşedintele de atunci al aceluiaşi PSD, la confruntarea finală a acestuia cu Traian Băsescu:

Şi de acest subiect se teme Klaus Iohannis într-o eventuală confruntare, căci, în faţa acestor fotografii, orice „război” declarat cu PSD cade în derizoriu şi trimite direct la impostură, iar un asemenea episod i-ar putea aduce prejudicii de imagine incredibile. Mai ales că toate negocierile de atunci s-au purtat la Grivco, adică acasă la Dan Voiculescu, patronul Trustului Intact, deci şi al Antenei 3, pe care acum pare să-l dispreţuiască.

IOHANNIS A VRUT SĂ FIE ŞI VICEPREMIERUL LUI VICTOR PONTA, PREŞEDINTELE PSD

Relaţia lui Klaus Iohannis cu PSD a continuat şi în anii următori, Astfel, în februarie 2014, în vremea USL, Iohannis a vrut să devină ministru de Interne şi Vicepremier al lui Victor Ponta, preşedintele de atunci al aceluiaşi PSD:

Doar refuzul lui Victor Ponta l-a împiedicat pe Klaus Iohannis să devină vicepremierul acestuia în guvernul PSD-PNL şi tocmai din acest motiv s-a destrămat USL, care avea să ducă la sfîrşitul anului 2012 la victoria uriaşă a PSD.

Şi acest moment, invocat de contracandidatul său în turul doi al prezidenţialelor de duminică, l-ar pune pe Klaus Iohannis în dificultate, căci ar pulveriza ostilitatea afişată de acesta faţă de PSD, pe care o clamează la absolut toate ieşirile publice din această campanie!

CONCLUZII

După cum se vede, temerile lui Klaus Iohannis de a participa la o confruntare cu Viorica Dăncilă sînt justificate, căci îl pot pune într-o reală dificultate. Argumentul că nu vrea s-o legitimeze pe Viorica Dăncilă pentru că ar fi şefa unui partid nedemocratic sînt vorbe-n vînt, căci, aşa cum arată trecutul său recent sau mai îndepărtat, relaţia sa cu PSD a fost mereu una de colaborare, prin intermediul căreia a vrut să obţină moştenirea patrimoniului GEG în favoarea FDGR, a vrut să devină Prim-ministru şi chiar Vicepremierul guvernului PSD.

Tertipul prin care Iohannis vrea să scape de aceste subiecte fierbinţi este unul ce ţine de scenarii securistice. Adică, într-o conferinţă de presă cu jurnaliştii de casă, unii îl întreabă superficial despre aceste subiecte, iar Iohannis răspunde în doi peri, fără ca jurnaliştii să ceară alte lănurirea temei. Astfel, se poate spune că i-au fost puse acele întrebări incomode, deşi, în realitate, subiectele fierbinţi nu sînt „epuizate”, ci doar trecute în paranteză.

Tocmai o discuţie mai aplicată a acestor teme, cum se întîmplă, de regulă, într-o confruntare directă, este motivul pentru care Klaus Iohannis se teme de moarte de confruntarea cu Viorica Dăncilă! De aceea, Klaus Iohannis nu vrea în ruptul capului să respecte cutuma democratică a confruntării finale dintre candidaţi, aşa cum se întîmplă de regulă în toate ţările democratice din lume.

Nu frica de Viorica Dăncilă este motivul refuzului de a participa la o dezbatere faţă în faţă (nici nu cred că Dăncilă, cu vocea sa plîngăcioasă, ar reuşi să-l intimideze!), ci teama că redeschiderea acestor subiecte i-ar putea crea mari probleme în cel de-al doilea mandat de Preşedinte.