A explodat undeva în cer o supernovă. Și, din pricina asta, aseară pe la doişpe, nu ştiu care a debranşat România de la reţea. Gore de la şase a adormit subit pe scări într-o poziţie nefirească. Vardistul din colţ a adormit şi el. Chiar şi Preşedintele României a adormit la brifingul de presă de la Palatu Prezidenţial. Au adormit pe rând serviciile secrete, biserica, partidu cutare şi partidul cutare, societatea civilă, mă înţelegi, covrigaru Petre, barcagiu Petru, Petrache cu Maglavitu, şotroniştii, blogării, aurolacii din Amzei, toţi primarii din Rurala Naţională, echipa de fotbal din Giuleşti şi întreaga Ligă.
Întreaga Românie, debranşată, s-a pus pe sforăit. Eu, ce să fac?! Lucid cum sunt, am tras o raită pe la Arsenal. Am coborât spre Faru Genovez. M-am fâţâit pe faleză. Hamalii sforăiau în port, mamă, mamă. Nici urmă de turişti. Era doar un american cherchelit care trăgea şi el la aghioase, dincolo de Tutunul Naţional, cam coşcovit săracu. Pe legea mea, am văzut un OZN. Pe urmă am văzut nişte fantome iezuite. Fantomele n-au somn, nici OZN-urile.
Pe urmă am prins un post de radio din Pakistan care transmitea nişte jazz şi reclame cu Coca Cola şi cu jartiere rozalii pentru dame şi cuconiţe. Pe Google, nici ţipenie de români. Tot hoinărind, mi-a trecut prin cap să fur un taxi şi să mă înfiinţez la Capitală să văd ce şi cum. Bucureştenii, dragii de ei, dormeau tun. Am fost la Ministerul de Finanţe şi mi-am rezolvat nişte facturi că portarii dormeau duşi şi ministru aşişderea. Am fost şi la Interne unde era o şpăgăraie de toată frumuseţea care dormea şi ea, şpăgăraia, de trozneau euro-podelele sub poponeaţa ei obraznică. M-am plimbat la mişto prin Piaţa Romană, pe Batiştei, pe lacu Herestrău cu o tiribombă acvatică adusă de SC Acvatic SRL tocmai din Hawai să se dea cu ea poporul să mai uite de necazuri. Am mâncat hod dog pe săturate că la McDonald dormeau cu toţii iar tigăile erau pline ochi. La Serviciu Special de Telecomunicaţii am descoperit că şi Iaşiul, Clujul, Timişoara dormeau bine mersi. Pe la doişpe şi-un pic, mi-am dat seama de gravitatea situaţiei şi am luat-o la fugă spre Otopeni să urc în Turnu de Control să iau legătura cu Lumea Mare să le zic ce necaz aveam şi să cer instrucţiuni pentru rezolvarea cazului. Mi-am dres glasul, mi-am făcut curaj. Am zis în eter: Aici e România. Lumea Mare n-a răspuns. Am repetat, Aici e România. Lumea Mare, chitic.
Daca „dormim” nu ne mai raspunde nimeni. Multumesc pentru articol.
Dacă vorbești limba romana in somn, e de înțeles, e acceptabil. Când ești treaz, trebuie doar sa taci pe romaneste. Toată Lumea va fi mulțumită.