Sutele de mii de euro plimbate între interlopi arată mărul putred al României: ANAF

Cazul „Bercea Mondial – Mircea Băsescu“ aduce o explicaţie în plus pentru faptul că, an de an, în România cresc taxele: statul, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), este incapabil să ia urma banilor care se învârt în economia neagră şi ajung uneori, după cum ilustrează şi cel mai mare scandal politic al ultimului deceniu, în mita cu care sunt unşi cei din apropierea vârfurilor puterii, scrie zf.ro.

Un interlop – Sandu Anghel, alias „Ber­cea Mondial“ – a pus la bătaie 600.000 de euro pentru a scăpa cu o pedeapsă mai blândă într-un dosar de tentativă de omor, iar o parte din mită a ajuns la vârf, la Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României. Banii din activităţi infracţionale au mers spre activităţi infracţionale (…)

(…). În cazul Sandu Anghel, în cel al mitei de la Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică din Bucureşti, unde medici cu salarii modeste aveau sute de mii de euro în conturi, în cazul de acum câţiva ani al traficanţilor din vămi ascunşi sub haina de vameşi, Fiscul a fost inexistent deşi frauda se petrecea la vedere. Vameşii îşi construiseră vile la vedere. Sandu Anghel are, potrivit presei locale, opt palate în Slatina (că nu are autorizaţie de construire pentru ele nu face decât să întărească ipoteza gravei lipse a autorităţii, o anomie care s-a instalat).

În Timişoara, clanul Cârpaci, arhicunoscut pentru activităţile sale infracţionale, a achi­­ziţionat în oraş peste 140 de clădiri istorice. Are şi zeci de procese, dar nimeni nu s-a dus la ţintă: cu ce bani au fost cumpărate aceste clădiri şi de unde vin banii?(…)

Rolul Fiscului este să recupereze banii statului. În urmă cu 10 ani – spune fostul şef al Fiscului Sebastian Bodu – ANAF nu putea ajuge la averea lui Sandu Anghel sau a altora ca el pentru că legislaţia face diferenţă între „averea nejustificată“ şi cea „ilicită“.

Fiscul şi în trecut şi acum merge spre venitul „nejusti­ficat“ şi îl impo­zitează (evaziunea fiscală este o activitate prin care cineva obţine profit dintr-o activitate licită, dar ascunde acel profit). Activitatea ilicită nu ţine de Fisc, ci de sfera penală. Dar Fiscul are de câţiva ani un instrument pe care nu-l foloseşte: are legislaţie pentru controlul averilor. Şi poate vedea dacă o avere este „nejustificată“ (nede­cla­rare de venituri) sau este ilicită (…).

Sandu Anghel are multe dosare de eva­ziune fiscală, dar sunt dosare în care sunt implicate societăţile sale comerciale. Nimeni de la Fisc nu l-a întrebat pe interlopul din Slatina din ce bani şi-a ridicat casele.

În România nimeni nu a plătit, nu pentru evaziunea în care este implicată o companie, ci o persoană. Deci problema nu este că firmele, inclusiv ale interlopilor nu ar fi controlate de Fisc, ci că ANAF nu merge mai departe, nu analizează activele celor din spate, adică să întrebe de bani, de case, de maşini şi să ceară să le justifice provenienţa (…).

„(…) datele arată că în România statul strânge (…) 11-12 mi­liarde de euro pe an când ar trebui să strângă 22 de miliarde de euro.

Deci 11 miliarde de euro sunt bani rulaţi în eco­nomia neagră, alimentează conturile inter­lo­pilor şi sunt folosiţi pentru coruperea siste­mului. Douăzeci de miliarde de euro, adică 14% din PIB, aceasta este evaziunea fiscală în România, potrivit estimărilor Consiliului Fiscal. Iar statul se bucură că strânge câteva sute de milioane de euro din noua acciză la carburant.

Toată lumea aşteaptă salvarea de la procurori, dar nu acesta este traseul normal. Fiscul este cel care trebuie să intervină în primul şi în primul când este vorba despre infracţiuni economice (…)

Fiscul are în jur de 1.000 de angajaţi la un milion de locuitori. Dar, potrivit ultimului raport al Consiliului Fiscal, veniturile fiscale ca pondere în PIB, la 1.000 de angajaţi ai ANAF, sunt de 6,3% din PIB în Letonia, 2,38% din PIB în Cehia, 5,28% din PIB în Slovenia sau 1,65% din PIB în Ungaria şi doar de 1,22% din PIB în România.

Slabele rezultate în combaterea eva­ziunii şi a activităţilor ilicite în zona economică obligă statul să majoreze impozitele şi orice plus în economia locală este repede înghiţit de buzunarele largi ale statului.

Sursa: zf.ro