Constituirea unui Fond suveran de investiţii publice nu este o iniţiativă rea, aşa cum nici Canalul Bucureşti-Dunăre nu poate fi. Aceste mega-construcţii bântuie prin nevoia de legitimare aflată în contradicţii inacceptabile cu realitatea. Propaganda electorală declanşează aceste iniţiative care au nevoie uneori de susţinerea unei întregi generaţii. Nu avem un proiect de ţară, nu eliminăm imunitatea parlamentară în raport direct şi necondiţionat cu legile curente. Până şi formularea unui referendum despre corupţie este una zeflemistă, ridicolă.
Lipsa de stabilitate şi moralitate a clasei politice produce mefienţă, din motive întemeiate. Cine să mai creadă un Guvern ale cărui obiective nu au legătură cu iminenta modernizare a României? Această opoziţie faţă de Europa, care câştigă tot mai mult teren, ar trebui înlocuită cu conştientizarea unei necesare prezenţe româneşti politice profesioniste cu adevărat active la Bruxelles. Despre aceasta nimeni nu discută.
Disfuncţionalitatea UE în ce priveşte România este una dobândită de un lanţ al slăbiciunilor care se află la Bucureşti. Europarlamentarii români nu sunt cu nimic mai activi în problemele curente decât ambasadorii acreditaţi la Sfântul Scaun. Trimiterea de emisari, în frunte cu ministrul de Externe, care să tempereze criticile centrului comunitar nu poate avea efecte, sau poate contraria şi mai mult, cât maşinăria democratică a partidulor de este blocată. Eşcurile guvernării se plătesc, inclusiv cu alegeri anticipate. România nu mai este aceea de la intrarea în UE, are aşteptări cu adevărat europene. Şi de la Bruxelles, şi de la Bucureşti.
Zilele trecute am asistat la o activare excesivă a instituţiilor statului, unele împotriva celorlalte, de parcă Parlamentul ar fi nimic. Implicarea instituţiilor în probleme politice poate trăda o dublă comandă, prin apartenenţa la grupuri de interese grav implicate în actul decizional, situaţie deloc roz pentru democraţie şi siguranţă. Şi schimbarea legislaţiei peste noapte nu este decât o variantă a loviturii de stat şi o prăbuşire a standardelor minime. În acest context România s-a aflat continuu. Excesele regimului anterior au nevoie de neutralizare legală, însă aceasta implică dezbaterea publică reală, neconfiscată de vocile de serviciu. Deturnarea serviciilor secrete de la misiunea lor democratică pare a fi epicentrul inspirator al cutremurului şi separarea lor de mediul politic. Când această separare, prin lege, a serviciilor de mediul politic se va clarifica, numai atunci acestea se vor putea exprima realmente în chestiunile siguranţei, iar politicienii se vor ocupa de treburile curente.
România a fost cândva teleportată în Asia, distanţa de câţiva km dintre Giurgiu şi Bulgaria vecină fiind atunci aproape egală celei de de o mie de km până la Viena. Şi astăzi, România începe a funcţiona într-o ficţiune, într-o lume care poate crea multe premise înşelătoare, chiar provocări. Conceptul acelei epoci în care un centru făcea şi desfăcea totul încă îi fascinează pe mulţi locatari pasageri ai palatelor puterii. Mediocritatea uriaşă a europarlamentarilor altoită pe trunchiul politichiei autohtnone face posibile toate mişcările cu grad de risc.
Într-o istorie făcută exclusiv cu pixul, Fondul suveran de investiţii nu poate fi decât un ajutor reciproc al politicienilor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.