Am ieşit de sub duş şi i-am arătat soţului meu aripa ce-mi răsărise sub umărul drept. El a privit-o fără să spună nimic.
Eu m-am amuzat foarte tare şi n-am pierdut nici o ocazie de a mă lăuda întregului nostru orăşel. Acum câteva zile, sub umărul stâng, în timp ce făceam duş, mi-a apărut o a doua aripă. Apa îmi curgea pe sâni înnebunindu-mă. Mi-am muşcat buzele de plăcere şi am lăsat picăturile să pătrundă în mine. Soţul meu a dat câteva telefoane unor prieteni şi s-a interesat de un medic. Era sincer convins că am o maladie şi că o să mor, iar el nu va şti să se descurce fără mine în viaţă. Duminica trecută am tras o fugă la soră-mea. E divorţată şi are trei copii. Soţul meu era plecat la meci, aşa că în ziua aceea nu am fost la parcul de distracţii. Curioasă din fire, am făcut o baie crezând că-mi vor apărea şi alte semne. Apa s-a înfăşurat în jurul trupului meu şi m-a iubit nebuneşte în toate felurile. Am închis duşul convinsă fiind că apa mă posedase plină de dragoste nerușinată şi că avea chef să mă transforme într-o pasăre. Am privit întristată în jur. Oglinda avea pete ruginii. Faianţa era crăpată, robinetul duşului era zgâriat şi lovit. Pereţii erau umezi. Din bucătărie venea un puternic miros de mâncare arsă. Soră-mea a făcut o cafea. Am fumat ţigări fără filtru. Ea nu avea nici o părere despre fenomen. Mi-a cerut însă un împrumut, să-şi poată plăti întreţinerea. Dintr-o dată am auzit vacarmul de pe stadion. În mod straniu, am distins cu claritate glasul soţului meu. Era vocea unui bărbat pe deplin stăpân pe sine şi pe deplin încrezător în forţele sale. Când m-am înscris în PSD, nu le-a plăcut povestea mea. Când m-am înscris în PNL, nu le-a plăcut povestea mea. Când m-am înscris în USR, au râs. În septembrie am plecat în Tenerife de unde puteam ajunge, cu un dirijabil, în țara păsărilor. În țara păsărilor m-au primit cum se cuvine. Acum sunt la Davos printre ceilalți președinți de state, eu, președinta păsărilor.
Probabil că n-a spus nimic nevasta, când a văzut aripa rasărită sub braț, findcă este o zonă în care dacă apare ceva nou este lipsit de interes pentru doamne. Vezi viersurile lui G. Topârceanu “De trei zile aceeași cale / Bate călătorul, / Cine n-are dor PE VALE / Nu-mi cunoaște dorul.”