După ani şi ani, una dintre figurile importante ale Securităţii povesteşte o scenă. În zilele de nebunie totală din Bucureşti au apucat să se adune câţiva generali. Toate numele sunt extrem de cunoscute. Ce ne facem? Cel mai lucid a avut o idee. Ne împrăştiem cu toţii. Şi fiecare îi ia pe toţi cei pe care îi cunoaşte şi-i trimite la alţii de-ai noştri şi ăla mai departe, cu ordinul ca toată lumea să se înscrie pe unde poate, pe la partide, pe la asociaţii, pe la ziare, pe la reviste, pe la ministere, peste tot! Şi ne vedem după 3 luni! Şi după 6 luni! La întâlnirea de 6 luni doar unul singur mai era secretar de stat. Ceilalţi erau mari în partide şi în CPUN. Ei aveau alte câteva sute care erau şi afacerişti, şi diplomaţi, şi şefi pe la ziarele democratice, erau tari în televiziuni, în radio şi conduceau primele asociaţii şi ligi. De aici vin zilele negre ale PNŢ-CD! Poate că de la acest episod Partidul lui Maniu şi Mihalache se duce direct în cărţile de istorie!
Congresul de sâmbătă n-a fost decât o pomană caricaturală pe mormintele înaintaşilor. Un preşedinte care şi-a cumpărat scaunul cu preţul chiriei, al telefoanelor şi al datoriilor joacă acum rolul unui personaj comic ce continuă o istorie cu accente tragice. Ţărăniştii sosiţi la Palatul Parlamentului erau un fel de plombe politice. Exact ca la comunişti. Nu ştiau pe cine reprezintă şi nici din ce rădăcini se trag! Contau la număr şi la vot! Cuvântările erau scrise dinainte. Moţiunea Miluţ era o însăilare politică ţinută ascunsă şi lecturată doar la microfon. În nici un caz n-a avut statutul unui document dezbătut sau concurat de un altul. Personalităţile partidului erau undeva în istorie sau departe de sala aşa-zisului congres. Erau decedaţi sau daţi afară de micuţul politician producător de sunete şi blocheţi. Singurii cunoscuţi erau oaspeţii, veniţi mai degrabă pentru a lua temperatura şi pentru a pune de-o alianţă. De altfel, Miluţ a pus partidul foştilor deţinuţi politici la butoniera unui informator (dacă nu chiar ofiţer acoperit).
Ţărăniştii de astăzi par a avea doar o valoare simbolică. Nu mai au nici o legătură cu trecutul (nici chiar prin bietul Vasile Lupu). Singurul lor fir care îi mai ţine legaţi de politică este membria în PPE. De îndată ce aceasta îşi pierde importanţa, Petre Miluţ se poate aşeza liniştit lângă personajele de anvergura lui Emil Boc.
Congresul de sâmbătă, în ciuda zgomotului, a prudenţei unor invitaţi cu clopot, a alianţei consfinţite pentru susţinerea lui Traian Băsescu, a mai avut un rost. A marcat decesul PNŢ-CD-ului de altădată, lăsând calea unor ţărănişti comunişti, gata să se lipească la orice dregătorie şi la orice ciolan, fie el cât de mare sau de mic!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.