Vremuri mai tari decât în fotbal! Restructurata clasă politică românească se preumblă de la partid la partid ca şoriceii pe la bucăţile de caşcaval rămase într-o cămară părăsită. Ultimul plecat a fost Marian Sârbu. De multă vreme omul o suceşte şi-o răsuceşte, o dă în momele şi bezele către Cotroceni şi nu scapă nici un fluierat la adresa bâlbâieilor din domeniul protecţiei sociale.Discipolul său de la Ministerul Muncii, tehnicianul Mihai Șeitan, o ţine dintr-o gafă într-alta. Tocmai se zbate să facă loc gol pentru un ministru calificat în domeniu. Explicaţia? Guvernul Boc vrea să aducă repede unul mai priceput, care să jongleze mai bine cu mărunţişul colectat de la pensionari, profesori, handicapaţi şi copii.
Aşa că Marian Sârbu, om cu priză la sindicate, a fost extirpat din PSD şi luat la partidul în gestaţie pentru ca în cazul unor fierberi sociale să rezolve lucrurile. Adică să împartă miliardul în mai multe bucăţele şi după tehnici mai moderne. Ceea ce nu schimbă situaţia câtuşi de puţin. Tot un miliard şi tot la atâţia oameni.
Cu Lenin la Muncă şi Protecţie Socială sau cu Marx, guvernul Boc tot acolo ar rămâne. Într-o sărăcie cumplită de fonduri pentru protecţie socială. Cu ce taie (ca să nu zic fură) de la amărâţi n-are cum salva sistemul bugetar, în care o jumătate este sacrificată, iar cealaltă jumătate, protejată.
Pe ansamblu, plecarea lui Marian Sârbu nu schimbă nimic. În materie de proiecte politice născute din ambiţii prezidenţiale, Sârbu este totuşi o piesă de valoare. Ca şi Cristian Diaconescu. Autorul proiectului poate zice uite dom’le, au venit şi oameni mai serioşi! Și alţii mai puţin dalmaţieni. Pentru PSD, plecarea lui Marian Sârbu este totuşi o pierdere.
După ceilalţi, Marian Sârbu lasă impresia unei migrări în masă. Iar plecările s-ar putea să continue. Victor Ponta s-ar putea bucura. Se curăţă partidul de aşa-zişii comunişti. Ceea ce este mai mult decât folositor. În acelaşi timp, pierderea “vedetelor“ politice va crea o imagine de partid în derivă.
Când se va opri hemoragia din PSD? Cam când se va completa echipa PPP-ului condus provizoriu de Gabriel Oprea. Și nici atunci! Pentru a stabiliza situaţia, Victor Ponta are nevoie de mai mult decât o fermitate de general. Are nevoie de un proiect politic cu care să-i tenteze pe tineri şi pe bătrânii nehotărâţi sau plictisiţi din partid. Și cu acest proiect să strângă publicul de stânga în jurul reformatului PSD. Altfel va trăi vremuri extrem de grele. Și ce-a vrut Adrian Năstase să facă PD-ului prin 2002-2003 le va face acum Traian Băsescu foştilor săi adversari.
Ce câştigă Traian Băsescu şi scena politică dacă proiectul condus de fostul administrator al hotelului Agat al armatei (nimeni altul decât Gabriel Oprea) va izbuti? Titlul de maestru al combinaţiilor. Slugarnicii vor spune că asta este chiar dovada geniului său politic. În fapt, nimeni nu câştigă nimic. România pierde din credibilitate. Toţi europenii vor zice că românii sunt nebuni, nu se liniştesc niciodată. PSD-ul se stafideşte puţin accelerat. Iar noul partid va acoperi toate jurnalele, prima pagină a ziarelor şi a revistelor pentru ca populaţia să nu afle în ce situaţie dramatică a ajuns.
În loc să discutăm de boala României sau de starea lui Traian Băsescu, vom trăncăni la nesfârşit despre cine unde şi de ce s-a dus.
