Senatul SUA ar putea vota rezoluţia pentru demiterea preşedintelui în ultima zi a mandatului său, pe 19 ianuarie. Nu ar fi doar o chestiune simbolică, ci ar fi calea legală prin care Trump ar rămâne fără dreptul de a mai candida vreodată.
Legală? Doar dacă acuzaţia formulată în rezoluţia contra lui Trump ar avea temei în faptele preşedintelui. Are? Trăim în epoca în care faptele nu mai sunt fapte, ci interpretarea noastră despre ele. E principala consecinţă pe care nihilismul modern a dedus-o din teza „Dumnezeu e mort”. Dacă o interpretare este votată de reprezentanţii poporului, atunci ea capătă putere de lege. Aşadar, iată-ne în faţa unei culmi absurde a democraţiei: stabilim semnificaţia unor fapte prin vot, nu lăsăm liberă dezbaterea despre ea.
A vrut Trump insurecţie prin faptele sale din 6 ianuarie? Nu avem cum să ştim ce a vrut, dar putem afla prin vot?!
Acesta are a fi un Everest al absurdului cu aparenţe democratice.
Mai departe, adică din 19 până pe 20 ianuarie, când e programată a avea loc tranziţia puterii către Joe Biden? Atunci vor curge cele mai tensionate ore din istoria SUA. Fiecare cetăţean al lumii va interpreta tensiunea aceea după regula wishfull thinking. Nu e nimeni nesubiectiv.
Cel mai onest ar fi, aşadar, să devoalez propriul meu bagaj de dorinţe şi să le prezint ca fiind gândire.
1. Consider că, în viitor, democraţia nu va mai putea avea pretenţii de legitimitate dacă Votul Absurd din 19 ianuarie ar rămâne nepedepsit.
2. Pedepsirea ar putea lua cursul permis de Legea Insurrection Act, care, încă din 1807, dă preşedintelui SUA puterea de a apăra Constituţia prin intermediul Armatei.
3. Aici n-ar mai fi vorba de fraudarea-nefraudarea alegerilor, ci de apărarea democraţiei şi a Constituţiei SUA, care nu permite ca semnificaţia unor fapte presupus criminale să fie stabilită în afara justiţiei.
4. Congresmenii vor susţine că exact asta au urmărit: ca justiţia să se pronunţe dacă Trump a vrut insurecţie ori ba în 6 ianuarie.
5. Cercul vicios este evident şi el poate fi descris corect doar ca un vid constituţional: legea fundamentală din SUA nu a anticipat posibilitatea confruntării a două insurecţii simultane, una a preşedintelui, cealaltă a Congresului.
6. Ca eventual judecător de Curte Supremă, eu aş suspecta că congresmenii au vrut mai degrabă să elimine dreptul lui Trump de a mai candida decât să pedepsească nişte presupuse intenţii insurecţionale ale sale.
7. Ca ipotetic preşedinte demis de congresmeni, aş testa fidelitatea Armatei faţă de democraţie, căci faţă de Constituţie, dat fiind vidul de gândire anticipativă asupra situaţiei concrete, nu aş avea ce testa.
Acesta e tabloul juridic al situaţiei în care se află SUA, fără a-i politiza prezentarea.
Atat ai priceput? Consecintele sunt cu totul altele si foarte complicate.
Domnule Buduca, faceti cinste rasei umane pentru ca GANDITI, pentru ca indiferent de convingerile politice nu va lasati imbrobodit de minciunile ticalosilor. Desigur ca putem sa ne inselam in analizele noastre, e omeneste si nici nu dispunem mereu de surse de caliatate, dar este neomenesc sa ingitim hulpav orice minciuna gogonata care ne convine, fara nici o preocupare pentru adevar. Tot respectul pentru dv!