Ţiriac a avut un anagajament cu Securitatea în anii ’60. Nume de cod: Titi Ionescu

Fostul mare campion la tenis ar fi fost recrutat de Securitate în 1963 şi ar fi semnat un angajament sub numele conspirativ „Titi Ionescu”. CNSAS nu-i dă verdict de poliţie politică. În decembrie 1966, agentul Titi Ionescu a fost abandonat, pentru că a dat dovadă de rea voinţă şi nu oferea destule informaţii Securităţii.Ion Ţiriac a semnat un angajament cu Securitatea, dar nu a făcut poliţie politică, a decis în urmă cu două săptămâni Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Potrivit adeverinţei de date de CNSAS, Ţiriac ar fi fost recrutat de Securitate în 11 iulie 1963 pentru încadrarea informativă a unor sportivi şi delegaţi străini ce vin în R.P.R. pe linia sportivă şi sunt suspecţi. Ţiriac ar fi semnat un angajament având numele conspirativ „Titi Ionescu”, iar în dreptul său apar şi două note informativă, din aceeaşi zi.

Prima notă informativă

„În luna iunie a.c. cu ocazia jocului de Cupă Davis RP Română-Africa de Sud la Bucureşti au făcut deplasarea jucătorii de tenis A.S. şi G.F. În a doua zi a şederii lor în ţară sus-numiţii (cunoscându-mă cu ocazia turneelor de tenis anterioare mai bine ca pe colegii mei), m-au rugat să-i conduc pe str. Agricultori… la tov. M.O. căreia aveau să-i înmâneze un pachet din partea unchiului ei (după cum am aflat), jucătorul de tenis C., care este stabilit în străinătate. Întrucât persoanele respective nu se puteau înţelege am fost nevoit să fac pe translatorul. Cuvintele ce s-au schimbat au fost simple urări de bine, atât din partea celor ce au venit, cât şi din partea mamei numitei M.O., pare-se sora lui C. Înainte de a face deplasarea în Anglia (în aceeaşi lună) am fost căutat de tov. M.O. pentru a duce un bibelou, după cum mi-a spus, unchiului ei. Nu am luat acest bibelou cu mine. În timpul şederii mele în Anglia am fost rugat de cei doi jucători sud-africani să-i duc un mantou tov. O. Acest mantou l-am adus şi îl am acasă la mine. Tot în timpul şederii mele în Anglia amm întâlnit pe foştii mei colegi de sport N.B. şi soţia lui, M.N. Cu ocazia discuţiilor purtate am aflat că B.N. este inginer constructor la firma Marks-Spencer, iar soţia lui e profesoară de tenis la un liceu francez din Londra. Am aflat că (după afirmaţiile lor) s-au ţinut de o parte de orice discuţie publică sau în presă în care să defăimeze ţara noastră. Mi-au mai spus că au fost invitaţi de câteva ori la recepţie la ambasada noastră din Londra. Am fost invitat la ei acasă, însă am refuzat, iar la propunerea lor de a transporta două cămăşi de nailon sau echivalentul în bani al acestora pentru a le cumpăra, eu am refuzat. Prin ei, pe terenul de tenis am cunoscut un individ plecat de circa opt luni din ţară împreună cu soţia sa şi fiică între 14-16 ani, stabilit la Londra. Numele lui nu mi-l amintesc, însă este un tip de statură mică, slab, brunet, care după cum am aflat a făcut circa opt ani de închisoare în ţară inainte de a pleca. După plecarea acestuia de pe teren în discuţiile cu B.N. am aflat că lucrează la B.B.C.. Am auzit o discuţie între B.N. şi acest individ din care rezultă că acesta se ruga de B.N. să-i caute un serviciu că acolo nu era retribuit conform cerinţelor materiale personale. Tot în această deplasare am întâlnit pe fii prinţului S., care au participat la aceste turnee de tenis. Am jucat împreună cu ei tenis. Au abordat în discuţii orice problemă privind sportul sau discuţii amicale şi s-au arătat foarte dornici de a vizita ţara. Am primit un număr de invitaţii la diferite recepţii. Am dat curs uneia singure, unde am stat în jurul unei ore cu un grup de sportivi. În rest nu am avut probleme speciale de rezolvat. Am ţinut tot timpul legătura cu ambasada noastră care m-a ajutat în orice problemă am avut.”

Citeste articolul integral pe Realitatea.net