Ismail râde cu gura până la urechi. Ieșim la larg. Ieșim în larg. Vântul bate din toate părțile. Nu bate dinspre sud. Nu bate dinspre est. Nu bate dinspre vest. Nu bate dinspre nord. Ne călătorim spre mările sudului, în draci. Sună trompetul. Cambuzierul robotește.
Matrozul de cart strigă una, alta. Armurierul se tot învârte pe lângă tunuri. Gata, gata, răcnește căpitanul, ne apropiem de țărm. Ne apropiem de țărm și ce vedem? Ia să vedem ce vedem. Ne bulucim la prova. Ne bulucim la pupa. Ne bulucim pe scări. Ne bulucim pe pasarelă. Din față, focuri de pușcoace. Trag ai noștri. Cum așa, trag ai noștri? Păi, vezi bine, trag ai noștri. Cad vreo doi, secerați. Nu e de glumă. Căpitanul e plumbuit și el, cade în valuri. Ismail nu mai râde cu gura până la urechi. Ne bulucim înapoi, în cale, care pe unde apucă. Și corabia se duce la fund. O balenă ne înghite pe toți, mai mare dragul.
Ei, în cele din urmă nimerim pe apa Dâmboviței, înainte de Potop. Balena ne aruncă cât acolo. Fix pe Calea Victoriei. Pe Calea Victoriei e bine. E soare. E cald. Căldură mare. Pristanda se ia de braț cu Ismail. Cum a fost călătoria voastră prin timp, Ismaile?! Care Ismail, zice Ismail. Eu sunt Jean Constantin. Mă rog, Jean Constantin. El zice, dar tu nu ești Pristanda, tu ești Marcel Anghelescu. Ei, acum că ne-am lămurit cine suntem, să vedem de ce-au tras ai noștri în ai noștri tocmai când ne călătoream, acvatic, prin volutele timpului. Iese un pic de zarvă, ne luăm la harță. Vin și liberalii, vin și țărăniștii dinspre Piața Universității. Se aude că Petre Carp pornește poliția după noi, jandarmii sunt după colț.
Mare tevatură, așa, pe seară, pe Calea Victoriei. Ei, ne mai întremăm un pic, c-un mic și-o bere la Carul cu Bere. Se aude că vine și căpitanul. Cambuzierul e deja cu noi. Dinspre Parlament, sosește o depeșă. Chipurile, suntem cu toții chemați la Paris. Suntem pe val, ce mai. Dar noi facem fițe, fițe, vrem la Londra și chiar peste ocean. Dar cum să trecem oceanul când în Gibraltar stau ai noștri, buluciți la parapet, gata, gata să ne plumbuiască dacă om avea chef să trecem oceanul. Mare dilemă, zice Fifi Baston, dându-și ochișorii peste cap. Cine e Fifi Baston?! Ei, și voi acum, ați pus ochii pe Fifi Baston!