Tolontan: Cum au apărut în presă stenogramele

Ziaristul Cătălin Tolontan face cronologia apariţiei stenogramelor din dosarul lui Sorin Ovidiu Vîntu, punctând neconcordanţele şi faptul că, la prima apariţie, acestea erau incomplete.

Cătălin Tolontan, şeful Gazetei Sporturilor, scrie pe blog câteva din nedumeririle pe care le are în legătură cu apariţia stenogramelor din dosarul lui Sorin Ovidiu Vîntu în presa din România.

„Surpriză! S-a dovedit că atunci cînd ele fuseseră lansate în premieră, luni, 18 octombrie, din documente lipsiseră pasaje. În principal, fuseseră eliminate din prima difuzare replicile interlocutorilor lui Vântu. În absenţa acestor replici, dialogul curgea ca şi cum Sergiu Toader, dar şi alţi jurnalişti, afişau obedienţa perfectă”, scrie Tolontan.

El o citează pe Ioana Avădani, care îşi punea întrebări asemănătoare: „e absolut aiuritor că cei care au decis publicarea nu au gîndit un pas mai departe… sau poate nu erau jurnalişti…asta ca sa bag o şopîrlă…”.

Jurnalistul a încercat să refacă etapele care au adus stenogramele în faţa oamenilor, iar pentru asta a făcut cereri oficiale către Tribunalul Bucureşti şi a discutat cu judecători, jurnalişti şi alţi oameni implicaţi în publicare.

Astfel, în timp ce jurnaliştii de la principalele instituţii de presă erau la tribunal, copiind de mână pasaje din dosar, fragmente întregi din stenograme apăreau pe site-ul Evenimentului Zilei. Altele apar, la scurt timp, pe Mediafax şi România Liberă.

„Informaţii din interiorul presei susţin că, în cel puţin una dintre instituţiile care au publicat stenogramele pe net în acele ore fierbinţi, o formă a documentelor a ajuns în redacţie independent de munca reporterului de teren de la tribunal”, scrie Tolontan.

„Transcrierile de luni, în esenţa lor, au construit portretul unei prese în genunchi, fără voinţă şi demnitate. Acesta a fost mesajul, ca şi cum, dincolo de munca încordată şi onestă a jurnaliştilor prezenti in arhiva, cineva ar fi pus pe piaţă un brief foarte bine închegat şi orientat într-o singură direcţie. Ca şi cum scopul acestui mesaj era nu doar să constate Lunea Neagră a presei, ci şi să o transforme dintr-o zi în ani fără sfîrşit”, comentează Cătălin Tolontan.