Top Secret America

Serviciile de informaţii create în SUA după 11/9/01 au devenit atât de compartimentate şi de numeroase încât este imposibil să li se cunoască foarte precis eficacitatea. În nouă ani, lumea super-informaţiilor pe care guvernul de la Washington a creat-o (…) a devenit atât de vastă, dificilă de manevrat şi secretă încât nimeni nu ştie cât costă, câţi salariaţi are, câte programe există şi nici câte servicii diferite fac acelaşi lucru. Din această perspectivă, cifrele citate provoacă ameţeală: după 2001, 263 organizaţii au fost create sau reamenajate. În total, 1.271 agenţii guvernamentale şi 1.931 companii private, repartizate în 10.000 de site-uri, lucrează la programe legate de lupta împotriva terorismului sau pe frontul informaţiilor. Aproape 854.000 persoane au acces la informaţii ultra-secrete. Au fost construite sau sunt în curs de construcţie 33 de imobile, care, împreună, au o suprafaţă cât trei clădiri ale Pentagonului. Şi din punct de vedere financiar, a fost o adevărată risipă de fonduri: 75 de miliarde de dolari s-au alocat informaţiilor în 2009, de două ori mai mult decât înainte de 11/9/01. Dar, cifrele de mai înainte nu reprezină decât o parte a programelor oficiale, dat fiind că multe misiuni au fost – ori sunt – oficioase şi nu sunt cuprinse în suma amintită.

Datele şi cifrele de mai sus fac parte dintr-un amplu serial pe care, luni, marţi şi miercuri, influentul cotidian „Washington Post” l-a consacrat galaxiei serviciilor de informaţii amerciane apărute după atentatele de la 11 septembrie 2001. Între altele, este vorba de ziarul care, la începutul anilor 70, pornind de la o aparent insignifiantă informaţie, a lansat o vastă campanie de presă, intrată în istorie sub numela de „scandalul Watergate”, ce a dus la demisia preşedintelui Richard Nixon, în august 1974.

Intitulat „Top Secret America”, serialul este rodul a doi ani de investigaţii realizate de 20 de persoane, articolele fiind scrise de doi jurnalişti reputaţi – Dana Priest şi William Arkin. La cele de mai sus se adaugă un site web, o pagină de Facebook şi un blog. Întrucât cele mai multe dintre datele asupra serviciilor de informaţii sunt confidenţiale, Priest şi Arkin au apelat la dosare disponibile publicului şi la convorbiri cu responsabili federali şi militari – precum şeful Pentagonului, Robert Gates, directorul CIA, Leon Panetta, fostul director al informaţiilor naţionale, Dennis Blair-, sau la persoane din sectorul privat.

Ancheta din „Washington Post” este disponibilă şi pe Internet într-o versiune îmbogăţită cu numeroase grafice interactive. Totodată, ziarul precizează că, datorită naturii sensibile a subiectului, responsabili ai Administraţiei Obama au fost autorizaţi să aibă acces la anchetă, înainte ca ea să fie dată publicităţii, şi că unele dintre informaţii au fost eliminate la cererea lor.

Dincolo de bucătăria serialului, interesează constatările făcute de investigatori, iar acestea, cum arătam încă de la început, sunt de-a dreptul terifiante. Astfel, ziarul notează că amploarea birocraţiei create după atentatele din 2001 a dus la „mari carenţe administrative”. El observă, totodată, că 51 de organizaţii federale aflate în 15 oraşe diferite au ca misiune supravegherea circulaţiei fondurilor reţelelor teroriste. Pe urmă, uriaşa maşină americană de informaţii produce rapoarte în număr aşa de mare – circa 50.000 pe an – încât „multe dintre ele sunt ignorate pur şi simplu”. În timp ce cheltuielile din domeniul apărării continuă să crească, cei ce au scris „Top Secret America” susţin că sistemul american de informaţii a devenit „propriul său duşman”. De exemplu, după fiecare incident ce afectează securitatea cetăţenilor, cum a fost cazul focurilor de armă de la cazarma Fort Hood de astă toamnă, soldate cu 13 morţi, ori al atentatului ratat de la Crăciun de pe zborul Amsterdam-Detroit, responsabilii din domeniul informaţiilor cer mai mulţi analişti şi mai multe fonduri.

Or, toate acestea au condus la agravarea continuă a două mari probleme ale sistemului: excesul de informaţie şi lipsa de coordonare. În pofida supraîncărcării cu date (National Security Agency tratează zilnic, de pildă, 1,7 miliarde informaţii!), organizaţiile risipesc milioane de dolari pe rapoarte puţin originale făcute de analişti, fapt ce a creat şi mai multă harababură în care trebuie căutat atunci când ai dat de un fir, arată ziaul citat. „Eforturile pentru a sintetiza recolta şi repartizarea informaţiei au eşuat şi ele. Cine are ca misiune reducerea redundanţelor?”, se întreabă fostul director al Comandamentuli central american al informaţiilor.

Sigur, că în cele trei episoade ale serialului sunt numeroase observaţii, dar, din această perspectivă, este de notat că multe dintre publicaţiile străine care l-au comentat insistă, ca şi „Washington Post”, asupra acestei lumi a informaţiilor secrete, care, Statele Unite, s-a mărit fără încetare şi cu rezultate controversate.

Recomanda
Dumitru Constantin 678 Articole
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.