Topul bogăției rurale. Unde se lăfăie banii și unde bate vântul prin buzunarele primăriilor

Un raport guvernamental arată discrepanțe uriașe între localitățile din România. Unele comune trăiesc pe picior mare, în timp ce altele abia se descurcă.

De Bianca Dumbraveanu - Redactor coordonator
Topul bogăției rurale. Unde se lăfăie banii și unde bate vântul prin buzunarele primăriilor

Un raport guvernamental arată discrepanțe uriașe între localitățile din România. Unele comune trăiesc pe picior mare, în timp ce altele abia se descurcă.

Guvernul a publicat un raport care arată că, în România, mărimea unei localități nu are nicio legătură cu banii din conturi. Raportul privind eficiența administrației locale scoate la iveală o realitate ieșită din comun: există sate cu câteva sute de oameni care produc venituri pe cap de locuitor mult peste marile municipii. În același timp, comune cu populații de mii de cetățeni abia reușesc să strângă sume simbolice.

Comunele „magnet” de bani

Cea mai bogată localitate din punct de vedere al veniturilor proprii este comuna Frecăței din județul Brăila. Aici se generează peste 13.600 de lei pe cap de locuitor, cifră care depășește performanța marilor orașe. Pe locurile următoare sunt Sfântu Gheorghe (Tulcea), cu peste 10.600 de lei, și Jucu (Cluj), care trece de pragul de 10.200 de lei.

Aceste localități prospere au câteva trăsături comune. Fie beneficiază de resurse naturale și turism, fie au reușit să atragă investitori mari și parcuri industriale care varsă taxe bugetului local. De asemenea, zonele din jurul marilor orașe, precum Ghimbav (lângă Brașov) sau Otopeni (lângă București), profită de poziționare și de sediile companiilor mari, raportând încasări de aproximativ 9.000 de lei pe cap de locuitor.

Polul sărăciei

La polul opus, raportul identifică zone unde bugetul local este de aproape inexistent. Situația este critcă în Bărbulești (Ialomița), unde primăria strânge doar 150 de lei pe an pentru fiecare locuitor. Sume infime se înregistrează și în Slobozia Bradului (Vrancea) sau Lipovu (Dolj), unde veniturile proprii nu depășesc 270 de lei de persoană.

Cauzele acesei sărăcii fiscale sunt diverse. De multe ori, administrațiile locale mențin impozitele la nivelul minim sau nu au capacitatea de a identifica și taxa corect proprietățile. Rezultatul? O dependență totală de transferurile de stat.

Autonomia financiară versus dependența de centru

Diferențele majore de venituri împart România în două categorii de administrații. Pe de o parte, orașe precum Oradea, Cluj-Napoca sau Alba Iulia își asigură peste 68% din buget din resurse proprii. Această libertate financiară le permite primarilor să decidă singuri ce proiecte prioritizează și să cofinanțeze rapid fonduri europene.

Pe de altă parte, în multe zone din Moldova, Oltenia și sudul Munteniei, taxele locale acoperă sub 20% din cheltuielile de funcționare. Aceste localități sunt blocate într-o stare de subdezvoltare, nefiind resurse pentru proiecte noi și depinzând constant de deciziile politice de la centru pentru a supraviețui.

CITEȘTE ȘI

Viața la țară, la fel de confortabilă ca în București

Distribuie articolul pe:

3 comentarii

  1. Asezarea geografica conteaza. In zonele defavorizate tot Guvernul este responsabil dea facilitati pt investitori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.