Probabil că nu există orășean care să nu trăiască nostalgia vacanțelor petrecute, cândva, la bunici, așadar ,, la țară”. Iar pentru foarte mulți bucureșteni, ,, la țară” însemna, cândva, comunele limitrofe, aflate la doar câțiva kilometri de Capitală. Dar, de câțiva ani buni, situația s-a schimbat în mod spectaculos: în loc să meargă ,,la țară” doar în vacanță, concitadinii noștri preferă să se mute acolo cu totul și să vină în București doar în cele opt ore de muncă zilnică. Astfel se face că, o bună parte a localităților-satelit care, din punct de vedere administrativ, aparțin județelor vecine, s-au preschimbat în niște mici orășele. Mici orășele care au o activitate economică ce le asigură o anumită autonomie față de ,,Metropola” aflată la o mică distanță de ele. Comunele Joița și Săbăreni sunt sunt două dintre aceste localități în care bucureștenii se mută de bunăvoie, doar pentru a scăpa de haosul și aglomerația din Capitală.
Joița, o comună foarte bogată
Aflată nordul județului Giurgiu, dar la numai câteva minute distanță de București, comuna Joița este menționată una dintre cele mai bogate și înfloritoare comune din jurul Capitalei. Din punct de vedere administrativ, localitatea este compusă din satele Joița și Bâcu. Cândva, înainte de reformele inițiate de Cuza Vodă în 1864, locuitorii din această zonă erau clăcași pe moșiilor boierilor din zonă. Dar asta a fost cândva, pe vremuri. Acum, localitatea este plină de vile, iar terenurile care mai sunt, încă, disponibile se vând, acum, pe bani buni. În medie, în comuna Joița sunt eliberate anual circa 150 de autorizații de construire, mai mult decât în tot județul. Prețul unui teren intravilan pentru construirea unei case pornește de la 20 euro/mp, iar o casă cu etaj, gata construită, poate dă coste între 65 și 75 de mii de euro. Iar cei care vin ca să se stabilească aici sunt, în cea mai mare parte a lor, tineri bucureșteni, angajați ai unor firme multinaționale. Dar asta nu a venit brusc, peste noapte. Anterior, autoritățile locale au dezvoltat infrastructura, de la drumuri la rețele de electrice, gaze, apă și canalizare, realizări care au creat condiții pentru atragerea investitorilor. În paralel s-a făcut și lobby pentru a convinge firme mari să își amplaseze sediile sau fabricile pe raza comunei. Măsuri foarte bune care nu au întârziat să-și arate rezultatele. Încă din anul 2007, ProLogis, cel mai mare proprietar și dezvoltator de spații de depozitare și distribuție la nivel mondial, a deschis, în comuna Joița, primul său parc industrial din România. Parcul industrial a primit, ani la rând, o prestigioasă distincție care demonstra că este cel mai bun proiect imobiliar industrial din toată Europa de Est. În prezent, aici își sediul zeci de firme cu diverse domenii de activitate. 
Un alt aspect care a contribuit la modernizarea comunei a fost faptul că suprafața terenului intravilan s-a mărit la peste 2000 de hectare, lucru rar întâlnit în alte comune. Astfel a crescut valoarea terenurilor din comună. Locuitorii au devenit mai bogați prin faptul că au vândut la un preț bun o parte din terenuri celor care voiau să își construiască aici case, fapt care a ridicat foarte mult, nivelul de trai din comună. Astfel se face că, în scriptele de la AJOFM, comuna Joița are înregistrați doar 18 șomeri dintre cei aproximativ 4000 de locuitori băștinași și a celor peste o mie de bucureșteni și a unor cetățeni proveniți din alte localități, care s-au mutat acolo cu domiciliul. În 2018 comuna Joița a încasat, doar din taxe și impozite locale, peste 60 de miliarde lei, dovadă clară că avem de a face cu cea mai bogată și dezvoltată comună din județul Giurgiu.
Săbăreni, o comună ca un orășel
Situată la limita nord-estică a județului Giurgiu, la granița cu județele Dâmbovița și Ilfov, comuna Săbăreni este o altă localitate spre care se îndreaptă atenția bucureștenilor care-și doresc să trăiască departe de poluarea haosul din Capitală. Și acolo sunt cumpărate case ori doar terenuri pe care beneficiarii își clădesc vile frumoase, exact așa cum și le doresc ei înșiși. Foarte multe dintre acestea au fost finanțate prin programul ,,Prima casă”, astfel că foarte mulți dintre cei care vin în Săbăreni sunt tineri angajați la multi-naționale ori alte mari firme. Prețurile sunt accesibile: metrul pătrat de teren este cuprins 20-25 Euro, iar o casă parter + mansardă se ridică circa 80-85000 de Euro. Conform ultimului recensământ, cel din 2011, populația comunei se ridică la 2.864 de locuitori, în creștere față de recensământul din 2002, când se înregistraseră 2.631 de locuitori. 
Viorel Iosif este primarul acestei localități încă din anul 2004. Într-o scurtă întâlnire pe care am avut-o cu el, ne-a relatat că Săbăreni este una dintre primele trei comune din județ în ceea ce privește accesarea de fonduri SAPARD. Este vorba de un milion de euro, bani care au fost utilizați pentru realizarea unor proiecte locale. Unul dintre acelea a fost programul ,,Apă curată” care se apropie de finalizare. Din păcate, investitorii nu se prea înghesuie să vină în localitate: deși Capitale este foarte aproape, șoseaua de centură este amplasată lateral, la o oarecare distanță. Cel mai important agent economic de aici este ,,Moara Băneasa”, un producător de produse de panificație care exploatează câteva sute de hectare de teren agricol și care are foarte mulți angajați din comună care lucrează la fabrica de paste făinoase subordonate firmei. Tot primarul Viorel Iosif ne-a mai relatat că ,,Oamenii din Săbăreni sunt gospodari, harnici, care nu se dau în lături de la muncă. După cum ați văzut și la intrare, avem permanent oferte de muncă, care sunt onorate de locuitorii comunei noastre. Aici, numai cine nu vrea să muncească nu are de lucru!”. Aspect confirmat de faptul că, în toată comuna, sunt înregistrați doar 12 beneficiari de ajutor social.
Bani frumoși din gazon
Prezent pe orice stadion care se respectă, gazonul este o apariție atât de banală încât aproape că ne-am putea închipui că acolo crește el de obicei. Bineînțeles că nu este nici pe departe așa. De fapt, producerea gazonului este o activitate deosebit de complexă, care angrenează o multă tehnologie specializată. În cazul nostru, pătura verde de gazon este produsă, la o scară aproape industrială, de o firmă specializată, al cărui sediu central se află în comuna Săbăreni. Numită, simplu, ,,Rulouri de gazon” această firmă dispune de un teren de circa 60 de hectare și beneficiază de un sistem de irigație ultra-modern. Toate utilajele folosite acolo sunt și ele de foarte bună calitate. Aduse din Olanda și Marea Britanie, aceste utilaje au costat circa 700.000 de euro, și produc trei tipuri de gazon: Sport, Rustic și Super-sport. Acesta din urmă este cel folosit pe marile stadioane. D-na Ioana Petrache, managerul de la ,,Rulouri de gazon”, ne-a relatat că firma pe care o conduce este cea mai mare din țară. Concret, dispune de cinci ferme care produc gazon de foarte bună calitate. Gazonul pentru stadioane este doar unul dintre cele produse de firma pe care o conduce. Ioana Petrache ne-a relatat că, de fapt, cei mai importanți clienți achiziționează gazonul pentru diverse amenajări peisagistice: fie pentru a fi amplasat în curțile unor proprietăți luxoase, fie, mai nou, pentru acoperișurile unor imobile cu o arhitectură mai deosebită. Aspect reflectat și de logoul firmei care este ,,Fericire la metrul pătrat”.
Joița și Săbăreni sunt doar două dintre localitățile ,,de Top” din jurul Capitalei. O Capitală care, încet, încet se mută ,,la țară” în locuri în care viața chiar este cu mult mai confortabilă decât cea din București.
” Orasenii ” care apreciaza viata la tara si accepta ideea de a locui in mediul rural, limitandu-se doar la comfortul interior, sunt plecati tot de la tara. Notiunea de oras, de urbe, inseamna nu numai infrastructura ( apa, canalizare, gaze ), ci si viata culturala, relatii interumane si locuitori cu mentalitate citadina. Una e sa petreci weekend-ul intr-o casa de vacanta situata la tara si alta e sa locuiesti permanent acolo, facand naveta la oras. Multe comune au fost ridicate la rangul de orase, fara a avea nici pe departe calitatile necesare, locuitorii lor fiind tot tarani.
Ai dreptate, dar tot taranul de oras e cel mai prost animal!
strabunicii s-au nascut in oras si n-au simtit mirosul de balegar decat la curse, nu prea vad de ce sa fim nostalgici dupa mirosuri ”fine”. In democratie il poti intalni in zona 0 a unui oras, daca unul are gaini si isi uda gradina cu gainat, veti trai raiul vietii la tara de cate ori veti iesi in curte. In 40 de ani n-am simtit mirosul de dejectii asa cum am avut ”sansa” in Targu Mures pe str. Arany sau in Aleea Carpati cartirul si parcul de agrement unde miresmele fermei didactice sunt intense acum. ”mirajul vietii la tara” traiti-l, eu il prefer pe Mihail Sebastian. La noi centrul orasului nu-i un cotet.
Cate scoli s-au construit pt acesti 5000 de locuitori? cate policlinici? cate terenuri de sport, parcuri?
Satul romanesc a murit demult, nu pt ca s-a permis dezvoltarea si pt ca s-a permis dezvoltare haotica.
Romanii sunt in contratimp cu lumea moderna. Se intorc la „sat”, as zice periferia orasului, impins de neajunsurile zilnice din marele oras. Pe alte meleaguri intai au aparut „satele” moderne, cu toate utilitătile (inclusiv artere rutiere) si apoi a aparut centrul civic al unei mari metropole. Un exemplu, MISSISSAUGA – Canada, in care dupa anii 50 s-au construit case in jurul unei zone rezervate pentru un viitor centru ultramodern. Populatia a evoluat de la cateva zeci de mii, in case cu 1-2 nivele, la aproape 800.000 si un centru cu blocuri cu peste 50 etaje. Stau si ma gandesc: oare pentru ce un numar mare de localitati din Romania s-au infratit cu alte multe localitati din lume? Am umblat prin lume si prin tara, doar la Pucioasa (cu cativa ani in urma) am sesizat ca au invatat ceva din fratia cu o localitate din Franta.
Salutari din Thornihill. Nu sunt singurul care ma tot uit sa vad daca cei care adnimistreaza tara au invatat ceva. Din pacate dezvoltarea urbana este o catastrofala in Roamania. Nu poti sa intelegi asta decat daca locuiesti in alta parte. Cum ai spus: administratorii romani pare ca nu invata nimic din infratirea cu alte localitati.
Viata la oras e una, viata la tara e alta. In oras esti tot timpul in zona zero. Ai acces la tot ce inseamna spectacole, muzee, parcuri, magazine etc. In principiu nu ar trebui sa nu vrei sa iti doresti sa stai in oras. Cazul meu nascut si locuit la oras 36 de ani din 40. Dar, ca exemplu. Iasul, oras si asa destul de aglomerat inca dinainte de 89, dupa 30 de ani avem parte de strazi cu alei pietonale mai inguste, multe spatii verzi au fost invadate usor usor de masini, acum transformandu-se complet in parcari si, in urma retrocedarilor, s-au solicitat an de an autorizatii pentru noi si noi blocuri printre alte blocuri, si nu de putine ori in parcurile si spatiile verzi din oras. Noroc ca in ultimii ani a inceput primaria sa investeasca mult in spatiile verzi si ararta altfel, insa trendul in continuare este de al acapara si nimicii cu proiecte imobiliare. Eu am ales sa plec spre margine, unde am toate conditiile de la bloc (apa, canalizare, gaz, mai putin asfalt asta e la 200m) dar in rest nu duc lipsa de nimic. Mijloace de transport pe oras la 10 min de casa si spatiul locuibil triplu fata de cel de la bloc, iar spatiul viran cate este sub tot blocul cu 4 etaje in care stateam in oras. Mai mult decat atat si un iaz superb cu padure la 600 m. Deci de ce sa vrei sa stai la bloc? Cu acceasi bani cu cat poti sa stai in alte conditii mai aproape de natura si de aer mai curat.