Ce urmărește, de fapt, ANAF?
Ideea din spatele acestor controale este simplă: statul vrea să verifice dacă firmele din același grup nu mută artificial profitul dintr-o companie în alta pentru a plăti taxe mai mici.
De exemplu, dacă o firmă facturează servicii sau împrumuturi către o companie afiliată, ANAF vrea să vadă dacă acele prețuri sunt apropiate de cele care ar exista între firme independente. De aici apare obligația dosarului prețurilor de transfer.
Companiile trebuie să demonstreze cu documente și analize că tranzacțiile dintre firmele afiliate respectă valoarea de piață.
Unde apare problema pentru firme?
Pe hârtie, obligația pare una tehnică. În realitate, pentru multe firme înseamnă multă muncă administrativă și presiune în timpul controalelor.
Dosarul nu înseamnă doar câteva explicații trimise inspectorilor. În multe cazuri, companiile trebuie să pregătească:
- analize economice;
- comparații de piață;
- justificări pentru servicii și cheltuieli;
- documente financiare detaliate.
Iar toate acestea trebuie prezentate într-un termen relativ scurt dacă ANAF le solicită în timpul unei inspecții fiscale.
Pentru firmele mari, obligația apare anual dacă sunt depășite anumite praguri pentru tranzacțiile cu entități afiliate.
De ce se tem companiile de aceste controale?
Miza reală apare în momentul în care ANAF consideră că dosarul este incomplet sau că tranzacțiile nu sunt suficient justificate.
În astfel de situații, inspectorii fiscali pot ajusta valorile respective și pot recalcula taxele datorate.
Asta poate însemna:
- taxe suplimentare;
- dobânzi;
- penalități;
- controale mai lungi și mai complicate.
Din motivul acesta, multe companii tratează deja zona prețurilor de transfer ca pe una dintre cele mai mari vulnerabilități fiscale.
De ce au devenit controalele tot mai frecvente?
ANAF își mută tot mai mult atenția spre zonele considerate cu risc fiscal ridicat. Iar tranzacțiile dintre firme afiliate sunt printre primele verificate.
Autoritățile încearcă să urmărească mai atent firmele unde există posibilitatea mutării profitului sau a diminuării artificiale a bazei de impozitare.
În paralel, verificările fiscale devin mai tehnice și mai bazate pe analiză de risc.
Asta înseamnă că firmele sunt obligate să își documenteze mult mai atent tranzacțiile și să fie pregătite pentru controale mai detaliate decât în trecut.
Sǎ ne dea ANAF un singur exemplu de multinaționalǎ la care face astfel de controale.