Vicepremierul Gabriel Oprea trebuie să înţeleagă că trebuie să-şi dea demisia în interesul propriei sale imagini. Chiar dacă ar fi răsturnat munţii, „din interes naţional”, cum îi plăcea să spună, demisia în acest moment este un act necesar. Nu pentru că ar fi vinovat de moartea poliţistului din coloana sa, ci pentru că a tolerat minciuna celor din jur în favoarea sa, crezînd că scapă de acest scandal.
Rămînerea sa în funcţie va pune sub semnul întrebării rezultatul anchetei care se află acum în derulare, pentru că din primele momente de după accident s-a încercat muşamalizarea cazului, prin declaraţia purtătoarei de cuvînt (pe care trebuia s-o dea afară imediat şi să spună personal ce s-a întîmplat), prin Comunicatul MAI (trebuia să-i dea afară şi pe cei din biroul de presă) şi prin liderii de sindicat care au minţit în numele lui. Dacă, desigur, n-ar fi ştiut de toate acestea. N-a făcut aceste lucruri, generînd „criza accidentului” şi acum trebuie să-şi dea chiar el demisia!
Mai ales că nu este singurul scandal în care este implicat. Mai este vorba şi despre plagiatul din teza lui de doctorat, în care s-a bazat pe comisia aceea fantomă de pe lîngă Ministerul Învăţămîntului, care are exact acelaşi rol pe care l-au arătat acum sindicatele din MAI, adică de spălare de păcate! Pentru cei care au un oarecare exerciţiu cu cartea, plagiatul lui Oprea este evident şi nu trebuie dovedit de nimeni: un text dintr-o carte a cuiva este preluat de altcineva fără semnele citării în propria sa carte. Ce să mai demonstrezi aici?
Sigur, Gabriel Oprea o fi auzit şi de alte acuzaţii de plagiat, nu numai în cazul lui Victor Ponta, ci şi la unii mai cu ştaif, precum Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu sau Patapievici care n-au dat socoteală conform legii şio fi crezut că nu e nici o mare scofală să plagiezi. Nu e aşa! Plagiatul este un furt, e drept, unul intelectual, dar furt! Pentru asta, oricine trebuie să dea socoteală, iar în cazul unui demnitar primul lucru pe care trebuie să-l facă singur este să demisioneze.
Cu aceste două poveri în spate, nici măcar un general cu patru stele nu poate să meargă mai departe! Sînt prea grele şi, cu fiecare zi care trece, bolovanii se măresc şi mai mult. Ce rost are să-i tot cari pe umeri, cînd este atît de simplu să-i dai jos şi să mergi liniştit mai departe?
Ce trebuie să înţeleagă Gabriel Oprea este faptul că, în acest moment, din vina sa, toţi cei care-i cer demisia au dreptate, indiferent de motivaţia fiecăruia. Are dreptate şi Alina Gorghiu, căci, în opoziţie fiind, nu are cum să rateze această ocazie de a da o lovitură Puterii. Dar are dreptate! Chiar dacă numai cu cîteva săptămîni înainte era în stare să-i pupe mîna, numai să voteze trecerea moţiunii de cenzură a PNL. Au dreptate şi jurnaliştii apropiaţi de Palatul Cotroceni, chiar dacă şi ei l-au ridicat în slăvi înainte de moţiune de cenzură, încercînd să-i dea un impuls în luarea deciziei de a doborî guvernul din care Oprea face parte.
Şi toţi aceştia au dreptate pentru că şi presa independentă, cîtă o mai fi, fără vreo motivaţie specială şi interesată, consideră că Gabriel Oprea a greşit fatal atunci cînd s-a ascuns în spatele celor care, apărîndu-l prin minciuni, de fapt i-au decis soarta! Se adaugă, desigur, emoţia populaţiei care a asistat la bîlbîielile celor din preajma lui Gabriel Oprea.
Toţi au dreptate pentru că oricine ar face la fel trebuie să plătească la fel!
Aş vrea să subliniez aici o greşeală fatală pe care PNL se pregăteşte s-o facă: introducerea unei moţiuni simple împotriva lui Gabriel Oprea! Alina Gorghiu şi Vasile Blaga au impresia că este un moment potrivit pentru a puncta electoral, demonstrînd că nici unul dintre ei nu vede mai departe de lungul nasului, mai ales că nu au nici o speranţă ca această moţiune să treacă! În secunda în care au introdus-o, Oprea poate să respire liniştit, căci tot scandalul în mijlocul căruia se află acum se va transforma într-o nouă bătălie între PSD şi PNL, făcînd ca problema accidentului să devină secundară. Dar este treaba lor, aceasta nefiind singura mutare absurdă pe care o fac cei din Opoziţie.
Închei ca un avocat al lui Gabriel Oprea. Nimeni nu-l împiedică să rămînă parlamentar şi, în calitate de preşedinte de partid, să susţină în continuare Guvernul. După un timp, jena că nu mai este Vicepremier va trece şi se va obişnui că nu mai are coloane oficiale, că nu mai stă în capul mesei la restaurantul MAI, că nu mai vin sute de personaje să-l linguşească sau că o să-i spună din ce în ce mai puţini oameni „Să trăiţi, dom general!”. Toate vor trece. Va dobîndi însă în timp sentimentul că a scăpat de o mare povară care altfel i-ar fi rămas toată viaţa pe umeri: viaţa pierdută a acelui tînăr de numai 28 de ani. Semnul că şi-a căpătat liniştea îi va fi arătat atunci cînd va avea tăria s-o viziteze pe fiica poliţistului, cerîndu-i iertare că tatăl ei a murit şi din cauza efemerului său sentiment că este deasupra tuturor, că merge cu viteză printr-un oraş sufocat, în care orice cetăţean se chinuieşte să se strecoare pînă acasă.
În astfel de momente nu te sprijini pe umerii celor care te-au liguşit, ci, mai degrabă, cauţi privirea celor care te-au criticat. Dacă vezi în ochii lor părerea de rău pentru ce ţi s-a întîmplat, atunci mai bine îi asculţi pe ei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.